„LACRIMILE MELE VĂ ÎNTÂMPINĂ!” – REÎNTOARCERE A PĂRINTELUI -POET DUMITRU ICHIM LA DĂRMĂNEȘTI

La poalele Munților Nemira, umbrit de culorile vremurilor, orașul Dărmănești a fost un izvor curat de suflete tari (intenție vădită după semnificația numelui său). La finalul unui octombrie răsucit pe axa firescului, se aprinde un foc molcom în mijlocul comunității: o întâlnire realmente istorică a unuia dintre cei „duși departe” cu cei care au rămas la vatra satului de odinioară. Părintele-poet Dumitru Ichim pășește cu încordare, deslușind cu ochi umezi chipuri dragi ce-l întâmpină în incinta primăriei. „Lacrimile mele vă întâmpină!”

Rămân în plan secund, trasă de mânecă de o emoție copleșitoare, cum să nu răspunzi lacrimii cu lacrimă? Cerul e neînțeles de senin, întâlnirea aceasta e sub semnul Providenței, altfel nu-mi explic cu ce croșet să fi lucrat îngerii liniștea de azi…

După întâmpinarea cu pâine și sare, inimi cu dor și zâmbete, tresăriri și fețe curioase, părintele Dumitru Ichim își vâră într-un buzunar apele ochilor și este invitat înăuntru. Sala are un spațiu timid, dar oamenii buni încap oriunde. Îmi iau tihna, un carnețel și stiloul, și m-aștern să ascult…

Domnul primar al orașului Dărmănești, Toma Constantin are o voce caldă (știți vocea aceea în care numai părinților le poți vorbi?) și un discurs plăcut, măsurat. Aflu că despre teologul Dumitru Ichim va cuvânta părintele Alexandrescu Toader, iar despre scriitor, cercetătorul Iosif Camară, de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași – văr de-al treilea, după bunici, cu părintele. Domnul primar, cu revelația unei emoții sincere, mărturisește: „Dumnezeu mi-a dat șansa să strâng mâna unui dărmăneștean ales!”, reușind să amintească și alte nume cu rezonanță care au pornit din tinda acestui oraș. În tot acest timp, culeg instantanee: spontan și senin, capabil de o lumină nemăsurată, chipul părintelui Dumitru Ichim strălucea într-un fel…altfel. Temelia creștină a edilului o descoperim prin scurtele relatări despre călătoriile domniei sale la Muntele Athos, de unde a cules sfaturi de aur.

Părintele Alexandrescu mărturisește că de patruzeci și trei de ani slujește în parohia unde și-au găsit loc de veci părinții și rudele preotului Dumitru Ichim și amintește cu entuziasm că a avut bucuria de a oficia Sfânta Liturghie împreună cu acesta în anul 1991. Face apoi referire la un interviu din ziarul Lumina, acordat în anul 2021, de unde citează câteva cuvinte: „Îmi va fi dor până când voi muri (…) Vorbesc alte limbi, dar numai în românește sunt ceea ce sunt!”. Elogiază rolul de apostol al părintelui, de vreme ce Canada a cunoscut prin el tradițiile noastre, și zelul dărmăneștenilor: „Toți din sat se lăudau cu el!”, făcând referire mai ales la întâlnirea acestuia cu Regele Mihai și Regina Ana. Încheie astfel: „Mulțumim că ați dus prestigiul ortodoxiei românești pe alte continente!”.

Cercetătorul Iosif Camară situează temporal numele vibrant al preotului-poet în segmentul literaturii de exil (1940-1989), întărind cu argumente ferme teza unei opere și a unei lucrări de zidire sufletească. „Există doi plămâni ai culturii românești: la Paris și în Canada!”, amintind de activitatea culturală prodigioasă (Centrul Cultural Românesc din Kitchener) desfășurată de acesta. A colaborat cu Mircea Eliade, cu Valeriu Anania (o prietenie strânsă) și Adrian Păunescu, publicând în revista „Telegraf”; i-a predat greaca veche lui Ioan Alexandru, a adus poezia haiku în literatura română, iar Savatie Baștovoi afirmă că este „ultimul mare poet român în viață!”. Continuând,  vorbitorul îl citează pe scriitor astfel: „Limba română e așa de frumoasă că merită să-i fac și eu câteva rochii (poezii)!”- crez artistic ce se naște dintr-o curăție sufletească rară. În incursiunea sa, domnul Iosif Camară concluzionează: „A vorbi despre părintele Dumitru Ichim e o datorie națională!”.

„Dragii mei, cred că lacrimile mele v-au spus destul!”. Cu un grai limpede, curat ca dimineața (chiar și după o jumătate de veac de pribegie!), binecuvântatul oaspete aduce înaintea noastră amintiri dulci și amare, despre plecare și despre întoarcere: „Am plecat cu sufletul amărât!”…Mă las cuprinsă de mirajul poveștilor, un farmec oratoric aproape divin. „E greu sentimentul de a ajunge acasă! Mă duc în sus fericit că mi-am văzut Neamțul, Dărmăneștiul, mormintele părinților! Îmbrățișările mele sunt sincere!”.

Părintele Daniel Prepeliță, impresionat de povestirile părintelui, rămâne profund marcat de imaginea crucii ținută între sacii de grâu și face trimiteri la pericopa evanghelică în care se spune că bobul de grâu, dacă va muri, va aduce rod, reiterând simbolul jertfei. Domnul profesor Buzatu, care i-a fost coleg în clasele V-VII părintelui Ichim, face o analogie extraordinară, proiectând numele Dumitru Ichim nu doar în sfera literaturii române, ci în cadrul literaturii universale, alături de Eliade, Cioran și Noica. Acesta trasează două direcții esențiale în care dărmăneșteanul întors pe meleaguri natale a acționat: românism în diaspora și cultivarea spiritului religios românesc în afară. „E o instituție, nu doar un om! Merită mai multă promovare!”. Schimbând tonul, colegul de clasă amintește o întâmplare memorabilă în care securiștii l-ar fi găsit pe părintele Dumitru Ichim chiar și în Canada, adresându-i un ultimatum: „Ori popă, ori actor!”, la care dânsul a răspuns plin de curaj: „Și popă, și actor!”.

După această descrețire a frunților, ia cuvântul unul dintre fii părintelui, Thomas Ichim, care deși are un pronunțat accent englezesc, totuși stăpânește niște formulări moldovenești veritabile, construind un discurs cursiv mișcător: „În subconștientul meu, eu asociez româna cu familia!”, mărturisind cât de fascinat este să audă peste tot vorbindu-se limba părinților săi. „Eu vorbesc de două ori pe săptămână românește: când îl sun pe taică-miu!”.

Doamna Dana Neagoe-Focșa, cea care s-a ocupat de șederea părintelui în țară și de itinerariu, vorbește despre rolurile sale din aceste zile, despre cărțile lansate și despre editură, împărtășindu-ne prin lectură un poem din volumul „Scaunul gol dintre noi”, titlu care face trimitere la o metodă din psihoterapie. Se declară mulțumită de acest periplu turistic cu valoare culturală. Despre cartea „Grădina cu îngeri și sfinți” a Floricăi Bațu-Ichim (soția părintelui) , Iosif Camară afirmă că este „manual pentru o societate care nu mai vrea să fie sfântă”.

Înhămată la o stea fără roți șlefuite, îmi vine rândul să duc greul câtorva cuvinte din partea Grupului de literatură și artă „Metafore comăneștene”, ca omagiu celui ce ne este coleg și membru prin corespondență al grupului. Neajungându-mi vorbele să cuprind emoția, pasez microfonul unui alt coleg metaforist, domnul Octav Dospinescu, nu înainte de a menționa numele domnului profesor Constantin Țăranu, care este președinte de onoare al grupului nostru. Am fost prezenți o parte dintre ai noștri, amintind aici pe poetul Nicu Vatavu, epigramistul Constantin  Colăcel, pictorul Aurelian Ștefănescu, romancierul Gheorghe Jan Iscu, jurnalistul Ion Moraru și acordeonistul Ionel Stan, care a și cântat două melodii la final. Prezență modestă, discurs modest, atâta doar că mulțumirea mea sufletească e rodirea unor lacrimi pe chipurile celor din sală, la care am fost martoră. Dincolo de alte judecăți, m-am hrănit spiritual cu emoția acelor ochi și cu întâlnirea providențială de astăzi.

Un cuvânt de încheiere l-a avut doamna Rodica Hanu, sosită de la Bacău special pentru a fi prezentă, care a mulțumit pentru sărbătoarea creată: „Ce fadă ar fi viața fără sărbători!”. Câtă dreptate are…

(în ungherele îmbulzelii pentru autograf, zăresc un manuscris original găsit, așa cum spunea personajul care l-a adus, în casa fratelui părintelui Ichim. O carte scrisă integral de mână datând din 1956, cum conchide poetul: „de pe vremea când mă jucam!”. Ipoteza cea mai probabilă rămâne aceea că poemele cuprinse între acele coperți nu au fost publicate niciodată.)        Miron (Stan) Mădălina Andreea, președintă a Grupului  de Literatură și Artă ”Metafore  comăneștene”            

Mai citește: 

Cum pot să mă înscriu în clubul GOLD al revistei tipărite PPSM?

Johnny Ciatlos Deak: Programul de promovare al scriitorilor și artiștilor români  contemporani   de pretutindeni  continua!

Cum pot publica si eu in revista?

Pagina de Pictura si Arte Visuale

O Gala binecuvântată de Dumnezeu Gala Artelor EDIȚIA A 4-A -2023

Clubul GOLD al revistei tipărite

Cumparaturi in format electronic: eBook

Oferte promotionale!

INVITAȚIE DE PARTICIPARE  LA REVISTA  tipărită  nr 15/2023

Mihaela CD-BINE ȘI POCĂINȚA    

Ce mai e nou prin librărie?

EMISIUNI SALUT ROMANESC DIN MONTREAL-talk-show