Vlad Babiciu-Timpul-1

 

Autor: Vlad Babiciu 

Scurs-a zborul printre aripi de nori

Timpul este un vânt risipit printre tâmplele noastre

Cu armura de fier ți-ai bătut în cuie norii

Ți-ai făcut poveri printre stele,

Dricul din flori ți-a plimbat moartea prin lume

cuvinte ce se aprind din limbile de foc,

care se sting in tăcerea ploilor,

 am fost atât de obosit

de umbletul prin părul tău femeie,

cu obrazii tăi moi pe care îți alunecau lacrimile reci

de piatră,

am lăsat tinerețea în paharul cu lacrimi ,

lacrimi care le-am vărsat zi și noapte,

și care s-au scurs  prin vorbele tale,

m-a prins bătrânețea cu arma ei puternică fără să știu rostul vieții,

Am mirosit mereu petalele de iris din ochii tăi

Parcă am fost doi nebuni pierduți printre scene de teatru

în stil amatoricesc,

 

 Am fost bolnavi de suflete și aveam mințile uitate pe paturile

spitalelor de nebuni,

Eram prea bolnavi de vise , prea bolnavi de lacrimi,

Ne-am născut din sângele pământului

Ridurile mele au îmbătrânit atat de mult încât am încercat să le șterg

cu puritatea ta,

Parcă am umblat pe trupul nopții și curcubeu ne-a arătat calea ce duce la izvor,

m-am agățat de haina întunericului și m-am îmbrăcat cu ea pană la venirea dimineții,

Am umblat pași mici ca să nu intru în univesul tău,

Am sărutat trupul tău cu buzele albastre ale mării,

Respirația ta proaspătă a fost lăsată pe valuri ca să spargă porți

și ziduri.

Ochii tăi au fost atat de strălucitori încat soarele a pătruns în ei ,

Am numărat minute,ore ,pană ce timpul s-a grăbit să plece de langă mine,

Foamea ta de cuvinte mi-a dat o saturatie de litere,

Ti-ai închis oceanul de lacrimi sub genele false,

Ai lasat norii să îți acopere sprâncenele si din frunți