Pentru a-L înţelege pe Dumnezeu e necesar să apreciem lucrările Lui

Autor: Al. Florin Țene

 

Pentru a-L înţelege pe Dumnezeu e necesar să apreciem lucrările Lui, pentru că ceea ce face Dumnezeu decurge din ceea ce este El. Iată o listă restrânsă a lucrărilor lui Dumnezeu trecute, prezente şi viitoare: Dumnezeu a creat lumea (Genesa 1.1, Isaia 42.5), susţine în mod activ lumea (Coloseni 1.17), Îşi duce la împlinire planul Său etern (Efeseni 1.11), care presupune răscumpărarea omului din blestemul păcatului şi a morţii (Galateni 3.13-14), îi atrage pe oameni la Cristos (Ioan 6.44), Îşi disciplinează copiii (Evrei 12.6) şi va judeca lumea (Apocalipsa 20.11-15).

În Persoana Fiului, Dumnezeu S-a întrupat cum a spus Ioan 1.14. Fiul lui Dumnezeu a devenit Fiul omului şi este, prin urmare, „podul” între Dumnezeu şi om (Ioan 14.6, 1 Timotei 2.5). Numai prin Fiul putem avea iertarea păcatelor (Efeseni 1.7), împăcarea cu Dumnezeu (Ioan 15.15, Romani 5.10) şi mântuirea veşnică (2 Timotei 2.10). În Isus Cristos „locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii” (Coloseni 2.9). Astfel, ca să cunoaştem cu adevărat cine este Dumnezeu, tot ceea ce trebuie să facem e să privim la Iisus.

O gândire corectă, exprimată prin cuvinte cu privire la Dumnezeu e de maximă importanţă, pentru că o idee falsă despre Dumnezeu este idolatrie. În Psalmul 50.21, Dumnezeu îl mustră pe omul nelegiuit cu această acuzaţie: „Ţi-ai închipuit că Eu sunt ca tine.” Ca punct de pornire, o bună definiţie pe scurt a lui Dumnezeu este „Fiinţa Supremă; Creatorul şi Conducătorul a tot ceea ce există; Cel care există prin Sine care este perfect în putere, bunătate şi înţelepciune.”

Ştim că anumite lucruri sunt adevărate în privinţa lui Dumnezeu pentru un singur motiv: în îndurarea Lui, a binevoit să ne descopere o parte dintre calităţile Sale. Dumnezeu este Duh, intangibil prin natura Sa (Ioan 4.24). Dumnezeu este Unul, dar există ca trei Persoane – Dumnezeu Tatăl, Dumnezeul Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt (Matei 3.16-17). Dumnezeu e infinit (1 Timotei 1.17), incomparabil (2 Samuel 7.22) şi neschimbător (Maleahi 3.6). Dumnezeu există pretutindeni (Psalmul 139.7-12), cunoaşte totul (Matei 11.21) şi are toată puterea şi autoritatea (Efeseni 1, Apocalipsa 19.6).

Pornind de la Duhul sfânt înțeleg că Dumnezeu este Duhul din celula din creierul nostrum, moștenită de la prima celulă vie din oceanul primordial. Această celulă a trecut prin tot lanțul trofic până la om, devenind Conștiința și Inima.Când spunem că “ne vede Dumnezeu “, practic ne vede conștiința noastră, pe care o împărtășește Inimii, cea care, dealungul mileniilor, a înregistrat și trasmis, din generație în generație bagajul de cunoștiințe etapizate pe societăți în dezvoltare.

Această celulă vie primordială s-a dezvoltat în diferite domenii: vegetal și animal. Practic acesta este Dumnezeu-Creatorul. Niciun om nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este Spirit, adică o formă de viaţă superioară creaturilor de pe pământ (Ioan 1:18; 4:24). Cu toate acestea, putem înţelege ce fel de persoană este el observând creaţia sa. De exemplu, marea varietate de fructe şi de flori este o dovadă clară a iubirii şi a înţelepciunii sale. De asemenea, imensitatea universului ne dezvăluie puterea sa. — Citeşte Romani 1:20.

Isus a spus: „Tatăl nostru care eşti în ceruri, să fie sfinţit numele tău“ (Matei 6:9). Dumnezeu are multe titluri, dar un singur nume, a cărui pronunţie diferă de la o limbă la alta. În limba română se foloseşte, în general, forma „Iehova“, însă este folosită şi forma „Iahve“. — Citeşte Psalmul 83:18. Numele divin a fost scos din multe Biblii şi înlocuit cu titlurile Domnul sau Dumnezeu. Totuşi, în textul original, numele lui Dumnezeu apărea de aproximativ 7 000 de ori.  Isus a făcut cunoscut acest nume când i-a învăţat pe oameni despre Dumnezeu. — Citeşte Ioan 17:26.

Dumnezeu ne invită să ne apropiem de el prin intermediul rugăciunii. El se interesează de fiecare dintre noi (Psalmii 65:2; 145:18). De asemenea, este gata să ne ierte. El observă eforturile pe care le facem ca să-i fim plăcuţi, chiar dacă uneori nu reuşim. Aşadar, deşi suntem imperfecţi, putem avea cu adevărat o relaţie strânsă cu Dumnezeu! — Citeşte Psalmul 103:12–14; Iacov 4:8.

În limba română termenul Dumnezeu este un împrumut de la păgânism, el provenind din latinescul „Domine Deus”, mai exact din forma sa populară fără „i” („Domne Deus”), „veche invocație păgână adoptată și de creștini pentru unicul lor Dumnezeu”. În creștinism, Dumnezeu, YHWH, este văzut ca fiind creatorul Pământului și al Lumii.

De obicei se consideră că are atributele de sfințenie (separat de păcat și incoruptibil), justețe (are dreptate în toate), suveranitate (are voință proprie), omnipotență (atotputernic), omniștiință (atotștiutor), omnibenevolență (atotiubitor) și ubicuitate (omniprezent).

Tocmai rugăciunea pe care o spunem îl deconspiră pe Dumnezeul din noi.Acesta este Conștiința noastră și vibrația Inimii.Spunând rugăciunea este reactivată celula primordială ce a trecut prin lanțul trofic până la Om, până la noi, liniștiindu-ne psihicul, aducându-ne aminte de înțelepciunea Decalogului.

În acest context Biserica prin frumoasele tradiții, obiceiuri cu Nașterea lui Iisus, Răstignirea, Învierea și Înălțarea nu a făcut altceva decât să respecte Evangheliile Apostolurilor, perpetuând o speranță a omenirii într-un Sfânt spectacol pe scena universală

Dumnezeu este cel care ne-a dat viaţă. De aceea, pe el trebuie să-l iubim mai mult decât pe oricine altcineva (Marcu 12:30). Ca să te apropii de Dumnezeu este necesar să înveţi mai multe despre el şi să faci voia Sa. În felul acesta îţi dovedeşti iubirea faţă de el. — Citeşte 1 Timotei 2:4; 1 Ioan 5:3..Marcu spune că Dumnezeu ne-a dat viață. Așa este.Însă Dumnezeu nu este o persoană fizică.Este un Duh născut din celula primordială de care spuneam.Este propria noastră Conștiință și Inimă.