Titina Nica Tene-Căldura

Căldura

Autor: Titina Nica Tene 

Deşi era ora nouă dimineaţa, soarele ardea necruţător. Razele lui pătrundeau prin fereastra apartamentului Anastasiei.

• Anastasia, hai mai repede să te îmbrac să mergem afară că este timp frumos!
• Nu merg, vei să mor de frig? Uite, bate vântul, plouă şi lăcesc.
• Unde vezi tu aşa timp, este foarte cald afară! Ce e cu tine odată îl zici pe r altădată nu. Ia zi: raţă
• Lraţă
• Lasă, eşti răsfăţată, asta e, şti să zici şi nu zici.

Mama ei ne lăsase cu ce haine să o îmbrac. Pantalonaşi scurţi cu o bluzică asortată. O dezbrac de hainele de casă. Când rămâne în pielea goală începe să fugă prin casă.

• Sunt Tărzănel, sunt Tărzănel, aşa zicea tăticu când era micuţ… Tata e copilul tău?
•  
• Nu, nu este, e copilul meu, mama l-a făcut…

Anastasia în ritmul acesta nici mâine nu mai ajungem afară. Ne aşteaptă parcul cu topoganul, cu  raţele de pe lac, cu jocurile cu alţi copii…  Vino să te îmbrac!  Anastasia fuge, fug şi eu şi aproape că am obosit nici nu vreau să o mai duc afară. Noroc că mama ei  i-a dat micul dejun înainte de a pleca la servici.

O îmbrac greu. Ii bag o parte a pantalonaşului şi când să bag celălalt picior il scoate pe cel care l-am îmbrăcat.

• Treaba ta eu nu mai merg afară că am obosit.
• Ba mergem, hai că stau cuminte!

Stă cuminte şi o îmbrac. In momentul  în care  vrem  să ieşim pe uşă, se făcuse deja ora  10,30 şi soarele strălucea şi mai neîndurător, Anastasia se duce la dulapul ei cu hăinuţe şi îmi aduce o geacă groasă,  cu eticheta pe ea, geacă pe care mama ei o cumpărase pentru iarnă. Avea şi capişon. Se îmbracă cu ea, eticheta îi atârna pe mânecă în jos. Şi-a pus şi capişonul…

• Vezi ce frumoasă e? Mi-a pumpălat-o mama ca să nu răcesc. Aşa melgem afală…
• Bine aşa mergem dacă zici tu dar e foarte cald. Geaca asta e pentru la iarnă când vine zăpada.
• Ba nu, e pentru acum!

Nu-mi place să aud copiii plângînd şi nici nu mai aveam putere să o contrazic. Ieşim pe uşă . Anastasia era îmbrăcată ca pe gerul Bobotezei. Afară erau 35 grade. Noroc că nu a trecut nimeni pe lângă bloc să ne vadă. A stat puţin şi s-a convins că e cald. Am dus haina groasă în casă şi am plecat spre locul de joacă dintre lacuri. Am venit acasă la ora 14, eu moartă de obosită, ea era freş. După ce ne spălăm ii dau să mănânce şi ne culcăm amândouă. Ea se suceşte in toate direcţiile nicicum nu vrea să doarmă. Noroc că, de frica lupului din povestea Capra cu trei iezi, nu se dă jos din pat. E şi lupul bun la ceva. Adoarme târziu. Eu am adormit pe loc…