VIOLETA BOBOCEA-Fericirea românului

Fericirea românului

 

Autor: VIOLETA BOBOCEA

 

Așa a fost întotdeauna românul, “nu și-a mai încăput în piele de fericire”. A îndurat multe de-a lungul timpului, s-a luptat cu dușmanul, dar a ieșit învingător, dar , acum, parcă toate s-au adunat, toată “ fericirea din lume” s-a adunat,  parcă este prins din toate părțile în vâltoarea vieții.

     A venit pandemia cu pași repezi și l-a ținut în casă,l-a speriat, l-a ținut departe de lumea dezlănțuită și…când să spună și el că a scăpat cu bine, au venit scumpirile peste el- au explodat prețurile!

     Merge omul să cumpere câte ceva din magazin, iar când ajunge la casă( fatalitate), constată că sunt alte prețuri( mult mai mari).

     Cu cine să te cerți? Cu destinul? Cu vremurile? Cine să te înțeleagă? Toată lumea este nevinovată, evident!

     Totul e din import, nu mai mâncăm nimic sănătos , așa că putem trăi “ mult și bine”…

     De parcă nu era de-ajuns, facturile o iau și ele razna , de “ te sparie gândul”, vorba cronicarului,, iar bietul om sub vremuri abia mai respiră sub povara neputinței.

     Taxe, impozite de tot felul, “ fonciirea”, vorba lui Ilie Moromete, atât de multe, încât mai avem puțin și vom avea și taxă pe zâmbet. Oricum, zâmbetul nostru e împrumutat acum, din păcate!

     “Schimbările climatice” vin și ele din urmă și distrug bruma de pe câmp, iar românul nostru , din nou neajutorat, pierde și recolta în care mai avea o ultimă speranță.

     Cum o nenorocire nu vine singură și necazurile se țin lanț, bate la ușă războiul , că doar se scrie istoria foarte aproape de noi și ,”cu pistolul la tâmplă”, mergem mai departe, încrezători în steaua noastră.

     Dacă deschizi televizorul și urmărești știrile, ești convins că nu ai avut noroc în viață și că toate ți se întâmplă numai ție. Pe guvernanți nu-i interesează adevăratele probleme cu care se confruntă românul.

     Și, colac peste pupăză, după o viață de muncă, românul se trezește cu o pensie de 2000 de lei, cu care trebuie să supraviețuiască , evident, că nu are pensie specială și nici salariu de parlamentar( unii oameni nu au nici 2000 de lei)…

     Am mai scris odată un articol despre o bătrână care avea suma “fabuloasă” de 30 de lei. Nu este singurul caz, sunt mulți bătrâni neajutorați , singuri și neputincioși .

     Mi-amintesc odată  că eram într-un oraș , în piață și o bătrânică vindea câteva legături de mărar. Polițistul a venit imediat să-i confiște bătrânei marfa, sub pretextul că vânzarea este ilegală, deoarece nu achită taxe și impozite pe marfa vândută. Cu acest caz rezolvat, PIB-ul țării a fost reechilibrat și încasările de taxe și impozite au crescut . Asta-i fericirea care ne scapă printre degete…

     Dacă ar fi crescut veniturile bătrânei, pe lângă pensia infimă pe care o avea, “ oferită” de mărinimosul guvern?

     Suntem mai catolici decât Papa când e vorba de oameni neajutorați, simpli, lipsiți de apărare.

     Când un om obișnuit , într-un astfel de caz , încearcă să câștige un bănuț în plus, guvernanții numesc asta- furt, dar când un afacerist sau om politic încheie o tranzacție , fără a plăti taxe și impozite , o numesc- inginerie financiară . Încă un motiv de fericire pentru noi românii. De aici și vorba din bătrâni “fericirea noastră este alcătuită din mai multe fericiri”.

     Fiindcă tot veni vorba de fericire, mi- amintesc că eram într-un magazin , cu ani în urmă, pe vremea când se vindea “puiul fericit “( acum nu știu dacă se mai vinde).

     Intră în magazin un om simplu , destul de trist, care-i cere vânzătoarei un pui.

     Bineînțeles, vânzătoarea îi recomandă omului puiul “fericit”, dar omul refuză categoric “fericirea promisă”, sub pretextul că într-o țară nefericită, nici măcar puiul nu poate fi fericit. Prin urmare, omul nu a mai cumpărat nimic, ieșind din magazin dezamăgit.

     La început m-am amuzat, dar mi-am dat seama câtă dreptate avea acest om.

     Când ești asaltat de toate nemulțumirile și lipsurile , cum să fii fericit?

     Cam asta e “fericirea” noastră în linii mari și mărețe!