LUCIA-ELENA LOCUSTEANU-cronica MAGISTRA

MAGISTRA
de
MIHAI GANEA

,,MAGISTRA”, semnată de Mihai Ganea,
a apărut la Editura „Transilvania”, în 2023,
într-o ediție de lux, cu o copertă de Mihaly G.
Pap, având ca redactor pe Virginia Paraschiv,
iar tehnoredactor în persoana lui Dinu Virgil
Ureche.
„MAGISTRA” este carte intitulată Roman
(Evocare biografică), greu de încadrat într-o
tipologie de roman, dat fiind că în cele 130 de
pagini, care includ și „Prefețe”, „Cuvânt înainte” (p. 5-22), își dau mâna
romanul epistolar, cu cel biografic etc., dar este, de fapt, o carte-document, în
mare parte politic, în care personajul principal, eponim – Magistra – imaginea
VIRGINIEI PARASCHIV – reprezintă tipul intelectualului ce se zbate și se
revoltă împotriva unor tare ale societății în care a trăit și trăiește.
Prima pagină a cărții-document se deschide cu o dedicație – „Celor care
păzesc trecătorile și templu”, dar și cu un citat valoros din Hermann Hesse,
(Laureat al Premiului Nobel, în anul 1946): „Cu cât mai vastă e cultura unui
om, cu atât mai mari îi sunt privilegiile, cu atât mai mari trebuie să fie în caz de
nevoie sacrificiile pe care le face… E un laș cel care se sustrage de la obligațiile,
sacrificiile și pericolele cărora trebuie să le facă față poporul său”, citat care
punctează, indirect, chiar de la început, una dintre importantele trăsături
morale ale Magistrei, trăsătură pe care autorul – în persoana lui ALBERT –
o va evidenția pe parcurs.
Prefețele, patru la număr, au titluri, după cum urmează:
1. „Roman portret biografic și revolta împotriva comunismului”, ,,Prefață
amplă (paginile 5 – 12), semnată de ILEANA COSTEA din Los Angeles,
California, SUA;
2. „O încercare de Cuvânt înainte…” (paginile 13 – 17), semnată de
ALEXANDRA CETĂȚEANU, Președinte ASRAN, Montreal, Quebec,
Canada;
3. „MAGISTRA” – O carte de Mihai GANEA (paginile 18 – 20), Prefață
semnată de SMARANDA MADA CAZAN – LIVESCU, Profesor și scriitor,
Atlanta, USA + un sfert de pagină cu titlurile deținute, ca și la prima Prefață,

166 • Lucia-Elena Locusteanu
semnată de autoarea Ileana Costea, probabil, din dorința de a arăta lumii
că românii din Diasporă fac cinste României;

4. „Cuvânt înainte”, urmat de oda cu tentă elegiacă închinată perso-
najului eponim – „Magistra serenissima”, ambele semnate de MIHAI

GANEA.
Structurată în 11 capitole, numerotate, cu titluri rezumative, și un
Epilog, care are menirea de a aduce cititorul în planul real, ca și în basm,
cartea are o inedită și interesantă structură compozițională, în care își dau
mâna nararea subiectivă (la persoana I), cu cea obiectivă (la persoana a
treia), dar și cu elementele epistolare – tulburătoarele Scrisori ale lui TRAIAN
către Domnișoara VIRGINIA VORNICU, alias MAGISTRA, scrisori ce
ocupă un spațiu important din operă, cuprinse în Capitolul I, intitulat
„Scrisorile (ad literam)”, respectiv paginile 26 – 50; capitol bine închegat, cu

reale calități artistice, ample interogații și exclamații retorice, cu tulbu-
rătoare descrieri, care au darul de a contura portretele morale, și nu

numai, ale celor două personaje: Virginia și Traian, personaje atât de

distanțate ca vârstă, dar între care se face prezent nu numai erosul ne-
împărtășit, ci și alte valoroase sentimente, cum ar fi cel al responsabilității

într-o relație, așa cum am putea desprinde din citatul în care Traian nu ar
dori să-i mânjească „albastrul vieții”. Dovada unor profunde sentimente e și
faptul că scrisorile au fost păstrate timp de 57 de ani, iar ALBERT /
AUTORUL, inspirat, le include în primul capitol al cărții, dându-i acesteia
consistență artistică.
Sunt paginile pe care cititorul le parcurge cu plăcere, urmate de note

biografice, întâmplări, care au marcat destinul personajului principal, in-
cluse în scurte povestiri – întoarceri în timp, prin inserție, ce schițează,

sărind peste etape, portretul fizic și moral al celei ce va deveni Magistra,
inserate și comentate de către ALBERT, cu scopul de a da autenticitate
trăsăturilor de intelectual ale celei pe care o venerează și iubește.
Capitolul 2 – ,,Revelația” (p. 51 – 55) – narațiune obiectivă (la persoana
a treia), prin inserție, ALBERT relatează despre începuturile relației lui cu
MAGISTRA, amintind de faptul că, despre Ei, un prieten din Diasporă a
scris elogios într-o reputată carte despre templieri. Trece apoi în revistă
câteva aspecte din viața MAGISTREI, considerând că: „Biografia timpurie a
Magistrei se pierde în negura uitării și anonimat trecător”, comparând-o cu o
mlădiță: „Virginia, asemenea unei mlădițe tinere a unui copac dintr-o livadă de
vișini, (…), începe dintr-o dată să crească mai puternică…” și că „Fata a suit în
viață toate treptele spre maturitate.”

*** Trecând prin timp *** • 167
Capitolul se încheie cu intrarea Magistrei în școlile de elită ale
capitalei. Tonalitatea este de relatare succintă, adăugând la portretul
personajului feminin doar câteva noi detalii.
Întoarcere într-un timp și mai îndepărtat găsim și în Capitolul 3 –

,Momentul fericirii” (p. 56 – 59), narând obiectiv, în stil anticalofil, o în-
tâmplare petrecută într-o tabără de vară, când, grație unor scrisori scrise

de Ea, la un concurs organizat, trăiește „momentul fericirii”: „oră de glorie pe
care numai o fată tânără poate să o trăiască”, mai ales că era și ziua când
împlinea 17 ani.
Capitolul 4 – „Orașul Unirii” (p. 60 – 64) trece în revistă perioada
studenției, cu evidențierea faptului că a intrat pe primul loc la o secție grea

a Facultății de Filologie, specialitatea Limbi clasice a Universității bucu-
reștene. Se oprește la caracterizarea a câtorva dintre profesorii cu care s-a

format ca dascăl și care i-au marcat pozitiv evoluția. Capitolul se încheie

cu o primă repartiție refuzată, ce viza Universitatea de Medicină și Far-
macie din Cluj, acceptând, la cerere, repartiția la FOCȘANI – Orașul Unirii

(a se remarca semnificația titlului acestui capitol), oraș în care îl cunoaște
pe PAIF, pe cel ce-i va deveni soț și care dă și titlul următorului capitol.
În Capitolul 5 – „Paif” (p. 65-70), facem cunoștință cu PAIF (nume dat
de ALBERT lui Florin Paraschiv), căruia i se scot în evidență trăsăturile de
caracter, culminând cu dragostea profundă pentru MAGISTRA, așa cum
desprindem din citatul: „ – Când am să mor (…). Cineva se va apropia într-o zi
de tine. Dacă va fi o ființă cumsecade, spiritul meu se va întoarce și-și va afla sălaș
în spiritul ei”.
Capitolul 6 – „De la frică la acțiune” (p. 71-75) întregește portretul
moral al MAGISTREI cu trăsătura morală pe care ALBERT dorește s-o
scoată în evidență, aceea de intelectual ce se revoltă prin fapte, acțiuni,
împotriva societății în care destinul i-a hărăzit să trăiască.
Capitolul 6 – „Misiunea” (p.76 – 82) adaugă noi valențe portretului
moral prin legăturile sale cu personalități marcante din Diasporă, atât prin
corespondență, cât și prin materialele publicate în afara țării, inserând un
articol publicat cu titlul: „Scepticismul românesc, algoritm electoral”.

Întregește portretul și cu aportul adus în cadrul modestelor loji, apă-
rute în arealul geografic de nord al Transilvaniei.

Următorul capitol, cel care dă și titlul cărții, este Capitolul 8 –
„Magistra” (p.83 – 100), capitol ce are rolul de a motiva apelativul de
„MAGISTRĂ” dat Virginiei Paraschiv, grație acurateței operelor traduse și
nu numai.

Traducerea elegiei lui Milton – „ELEGA AD CAROLUM DIODA-
TUM” (1626), dar și Eseul „Londra Tomitană”, ce „ne avertizează, încă din

titlu, asupra apropierii lui Milton de surghiunitul Ovidiu.” etc., sunt lucrări ce
fac obiectul acestui capitol și care întregesc imaginea intelectualului.
Încununarea carierei de dascăl o găsim în Capitolul 9, „Examenul” (p.
101 – 110), prin atașarea „Procesului Verbal” al Inspecției pentru obținerea
Gradului didactic I, din 18 mai 1985 (?), inspecție la care Virginia Paraschiv
este notată cu 10. Paginile următoare aduc comentariile făcute de ALBERT
la Procesul Verbal de inspecție, cât și la neajunsurile profesiei, subliniind
astfel noi trăsături ale ființei pe care o respectă și iubește: „Iar Inspecția de
care documentul din 18 mai 1995 (?), face referire, constituie, prin selectarea
atentă a unor detalii relevante, povestea luptei rafinate și elegante a Magistrei,
după 15 ani de carieră în spiritul onoarei”.

Atașarea rechizitorului de la TRIBUNALUL LITERAR INTERNA-
ȚIONAL QUEBEC, constituit în 2020 și care „și-a propus, ca primă speță, spre

judecare, cazul Mihail Sadoveanu”, face subiectul Capitolului 10, „Tribunalul”
(p. 111-120), capitol în care ALBERT prezintă scopul, dar și întreaga
desfășurare a procesului, la care MAGISTRA, respectiv Virginia Paraschiv,
și-a adus aportul ca „procuror general”.
Capitolul 11, „Legenda” (p.121 -126), ultimul, aduce nararea unor

întâmplări apropiate timpului prezent, când ALBERT dezvăluie alte trăsă-
turi ale MAGISTREI, atitudinea demnă în fața bolii, dar și dragostea ce-i

unește.
EPILOGUL reia ideea condamnării lui Mihail Sadoveanu, ALBERT
comparându-l, exagerat – după părerea mea – cu Hitler: „Și Hitler a pictat,
dar tablourile lui nu-i pot ierta crimele comise.” Cartea se încheie cu replica
MAGISTREI – de coborâre în cenușiul prezent al societății contemporane,
estompat de bucuria participării la o nouă lansare de carte: „La ședința din
Sala Armelor a Casei Armatei din Cluj, Liga Scriitorilor Români.”
Cartea „MAGISTRA” de MIHAI GANEA rămâne în Literatura
Română un efort creator în slujba demnității unui intelectual însetat de
cunoaștere, unui OM – MAGISTRA.

Carte-document, ,,MAGISTRA” poate fi încadrată și la memoria-
listică, ca și Memorii. Cartea este un elogiu adus unei iubiri profunde ce

leagă pe veci două inimi frumoase – VIRGINIA și ALBERT.

Lucia-Elena Locusteanu
Cluj-Napoca,
25 octombrie 2023