Lucia-Elena Locusteanu-BUCURIA ARTEI

BUCURIA ARTEI

Platon spunea că Dumnezeu a
creat Universul jucându-se. Universul
în care astăzi „visăm” e ,,un joc prim”,
dăruit nouă.
Poetul Ion Barbu s-a jucat și el,
oglindind Universul, recreându-l din
cuvinte și a realizat „Un joc secund mai
pur!” – metaforă revelatorie a creației –
poeziei.

Ca să înțelegi frumusețea și adân-
cimea poeziei ermetice barbiene îți

trebuie o anumită pregătire.
Pentru el, poezia e „Nadir latent”, e „cântec”, e „harpă” – sugerând
noblețe și vechime. Creația cere jertfă, muncă, dăruire.
Subliniază și menirea poetului și a poeziei, diversitatea ei, etc., citez:
,,Nadir latent! Poetul ridică însumarea / De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi
/ Și cântec istovește: ascuns, cum numai marea, / Meduzele când plimbă sub
clopotele verzi!”
„Un vis plin de strălucire” este expoziția lui LUCIAN HRISAV,
oferită de H’ART GALLEY, și intitulată „În umbră viața-i doar un joc / In
the shadow, life is just a game”, expoziție deschisă astăzi, 6 aprilie 2024, la
Galeria de Artă „INVITRO”, din Cluj-Napoca.
Cele trei imense tablouri, ce poartă amprenta talentului pictorului
LUCIAN HRISAV, sunt tot un „joc secund”, aparținând altui domeniu al
artei, „joc secund” dar din linie și culoare, „O BAIE DE STRĂLUCIRI”, cum
le-a numit Curatorul DAN POPESCU.
La prima privire, cel neavizat poate rămâne contrariat… Depinde și
de structura, dar și de starea lui sufletească de moment.
Dacă încearcă să pătrundă / coboare în subconștientul său, ar scoate la
lumină și ar înțelege multitudinea de trăiri și simboluri pe care jocul de linii
și nuanțe de culori îl ascund cu subtilitate și ar trăi „BUCURIA ARTEI”.
Trei pereți, ca o ramă, fundal, de un verde deschis – verdele speranței
– aduce culoarea visului pentru cele trei imense tablouri, toate având
aceleași nuanțe, dar diferit așezate prin jocul liniilor / vălurite, ce stabilesc
culoarea, ca și clipa, destinul, hazardul pentru drumul omului în viață…,
nuanțe amplificate, multiplicate ca și capriciile vremii sau vremurilor, ca și
a permanentei lupte de supraviețuire, a luptei între umbră și lumină sau a
valurilor mării liniștite sau în furtună…

Poate ar regăsi „jocul propriilor trăiri”, trăiri contradictorii, pendulări
ale sufletului între nefericire și extaz, speranță, iluzie și deziluzie, asemenea
valurilor mării, mereu în zbuciumul de a ajunge la mal, în permanenta lor

înspumată strălucitoare înălțare, căutare, ca, apoi, să se retragă, acceptându-
și menirea sisifică, de permanentă pendulare: înaintare și retragere / cădere,

asemenea „valurilor vieții”, dar și a „valurilor de generații umane”, amestec
de umbră și lumină, tinzând spre infinit…

Mi-am pus întrebarea: De ce numai trei? Încerc să-mi răspund,
presupunând. Nu pentru că erau numai trei pereți, ci, poate, cred eu, că și
aici e un simbol – metaforă: intrăm, ca și în viață, în lumină și avem de
trecut prin timp doar trei mari etape. A patra e ieșirea din timpul limitat și
intrarea în veșnicia albastră… Cele trei imagini mă duc cu gândul și la
multiplele semnificații ale cifrei 3.
Poate sunt și multe alte subtilități…!
LUCIAN HRISAV numai el știe… Orice creație e și materializarea
unui vis, a unui joc cu clipele, oprindu-le în opera de artă, conferindu-le
veșnicia…
Fiecare creator își alege, în funcție de preferințe, din multiplele și
variatele metode, procedee, materiale, pe cele care-i răspund viziunii sale
artistice, conferindu-i originalitate. În cazul de față, procedeul folosit este cel
de reducție, efectul este de diluție de tip spumato.
Visul lui LUCIAN HRISAV e sclipirea – tumultul vieții.
Privind diversitatea liniilor retrăiești binele, frumosul, VIAȚA =
lumina – iubirea – sclipirea – o plăsmuire…
Dar, prin contursiunile unor linii / valuri = jocuri de linie și nuanțe,
regăsești elementele contrare: binele și răul, frumosul și urâtul, lumina și
umbra etc…
Privind „valurile de străluciri și umbre”, din, le-aș numi – „TRIPTIC”,
ajungem la concluzia că trăim într-un „Univers lăuntric” în care, ca și în cel
ce ne înconjoară, totul este doar „un joc de culoare, de lumină și umbră”.
„În umbră viața-i un joc” e un joc al luminii cu întunericul, al vieții cu
moartea, în care mereu, mereu, neostoite se ivesc zorile…, pentru că „Opera
de Artă” e „strălucirea vieții”, e „triumful luminii” în jocul ce e trecere prin
timp, operă care-i duce în veșnicie și numele ,,robului artei”.
REVERENȚĂ!
Mulțumesc pentru o clipă de „SCLIPIRE”! Bucuria artei.

Lucia-Elena Locusteanu,
Cluj-Napoca, 6 aprilie 2024