Ș.M.: Stimate domnule Președinte, vă mulţumesc că aţi acceptat acest interviu. Fiind o personalitate atât de prezentă în viața culturală românească, pentru cititorii revistei Scurt Circuit Oltean, vă rugăm să ne împărtășiți câteva detalii despre dumneavoastră, mai puțin cunoscute.
Al. Florin Țene:
Copilăria mea s-a petrecut într-un spațiu al bucuriei simple, sub semnul apei și al luminii Oltului. Îmi amintesc cum, adolescent fiind, la 15 ani, făceam baie în Olt și, împreună cu prietenii, parcurgeam înot zeci de kilometri, din amonte până la plaja din Drăgășani, unde tinerețea se împletea cu farmecul privirilor fetelor care ne admirau. Era o vârstă a entuziasmului și a libertății – o „matrice” spirituală care avea să îmi hrănească mai târziu poezia și încrederea în forța tinereții creatoare.

Ș.M.: Cum au fost începuturile? Cum era şcoala românească în acele timpuri? Dar despre anii de liceu și de studenție ce ne puteți povesti?

Al. Florin Țene:
Nu am fost un elev excepțional în sensul convențional al termenului, dar am fost, fără îndoială, un tânăr pasionat de lectură. În acei ani, mă formau, în tăcere, cărțile clasicilor români – Eminescu, Sadoveanu, Creangă, Cârlova – alături de romanele de aventuri ale lui Jules Verne sau operele marilor scriitori ruși precum Tolstoi și Pușkin.
În liceu, m-a fascinat istoria literaturii, iar la Institutul Pedagogic de trei ani din Baia Mare, unde am urmat Filologia, am înființat, împreună cu colegii Ion Ghir Pauleana și alții, Cenaclul „Nord”. A fost o veritabilă școală de formare literară. Mai târziu, la cea de-a doua facultate – Istoria, la Târgu Mureș –, sub îndrumarea profesorului Enăchescu, am coordonat o pagină de literatură în presa locală, contribuind astfel la promovarea tinerilor autori.

Ș.M.: Ce amintiri vă leagă de primii ani de activitate profesională?

Al. Florin Țene:
Primii ani de activitate i-am trăit ca profesor de limba română și director al Căminului Cultural din Tarna Mare, regiunea Maramureș. Acolo am organizat o trupă de teatru care mi-a pus în scenă piesa Cozia, scrisă în versuri. A fost o experiență formativă, prin care am înțeles valoarea educației culturale în mediul rural și forța artei de a coagula comunități.

Ș.M.: Vă rog să ne relatați despre debutul dumneavoastră în literatură și despre parcursul care a urmat.

Al. Florin Țene:
Am debutat ca elev, în clasa a IX-a, la liceul din Drăgășani, cu poezia Eu m-am născut când…, publicată în revista Tribuna din Cluj, în luna mai 1958. Ironia destinului a făcut ca, decenii mai târziu, soția mea, scriitoarea Titina Nica Țene, să lucreze chiar în redacția aceleiași reviste. În iulie aceluiași an, Nichita Stănescu debuta tot în Tribuna, cu poezii respinse anterior de revista Tânărul scriitor din București. A fost o epocă de renaștere a lirismului românesc, iar eu am avut norocul să fiu contemporan cu acea efervescență.

Ș.M.: Ați fost membru al Uniunii Scriitorilor Români, dar ați părăsit acest for. Cum s-au petrecut lucrurile, de fapt?

Al. Florin Țene:
În anii 2000 am publicat, în Evenimentul zilei și într-un ziar de pe Valea Jiului, un articol în care dezvăluiam legături sensibile din trecutul unor conducători ai Uniunii Scriitorilor, acuzându-i de colaborare cu fosta Securitate. Reacția a fost una de sancțiune: am fost acuzat de plagiat – pe baza unui citat minor dintr-un roman –, acuzație pe care am considerat-o absurdă. Am fost invitat să dau explicații, dar am refuzat. După ce trăisem experiența umilitoare a controlului ideologic în perioada comunistă, am refuzat să repet acel calvar. Am fost exclus, ca și alți scriitori importanți – Eugen Simion, Nicolae Breban ș.a. –, în numele unei „discipline” care semăna mai mult cu cenzura.

Ș.M.: Sunteți Președintele Ligii Scriitorilor Români. Cum a luat naștere această instituție și care este menirea ei?

Al. Florin Țene:
Ideea Ligii Scriitorilor s-a născut în urma unei experiențe europene. În timpul unei burse de documentare la Bruxelles, oferită de doamna ambasadoare Karen Fog, am observat că în Belgia existau cinci organizații scriitoricești egale în drepturi. Am înțeles atunci că pluralismul cultural este esența democrației.
Întors în țară, am constatat că Uniunea Scriitorilor din România funcționa încă pe criterii de tip sovietic, moștenite din perioada comunistă. În consecință, am decis să democratizez mișcarea scriitoricească românească, întemeind Liga Scriitorilor Români. Astăzi, Liga are peste 40 de filiale active în țară și în străinătate, promovând libertatea de expresie și respectul față de valoarea autentică, nu față de ierarhiile impuse.

Ș.M.: De-a lungul timpului ați fondat mai multe cenacluri literare. Ce ne puteți spune despre acestea?

Al. Florin Țene:
Am înființat primul cenaclu literar când eram elev în clasa a X-a, la Drăgășani. Inițial am dorit să poarte numele lui Gib Mihăescu, dar autoritățile comuniste locale nu au aprobat, scriitorul fiind considerat „interzis”. Așa s-a născut Cenaclul Orizont.
Mai târziu, în perioada studiilor din Maramureș, cenaclul a primit numele Grigore Alexandrescu. Când am revenit la Drăgășani ca redactor la Stația de Radioficare, am reușit, cu aprobarea Comitetului Regional de Partid de la Pitești, să reiau denumirea Gib Mihăescu, restabilind o formă de reparație morală față de un mare prozator român.

Ș.M.: Sunteţi director al revistei Agora literară. Ce alte publicații funcționează sub egida Ligii Scriitorilor Români?

Al. Florin Țene:
Sub egida Ligii apar astăzi aproximativ 20 de reviste literare, editate de filialele din țară și străinătate. Dintre acestea amintesc Nord-Est Cultural (Iași), Constelații diamantine (Craiova), revista Memoria Slovelor (Vâlcea, coordonată de Ion Nălbitoru) și publicația editată la Slatina de scriitoarea Ștefania Marineanu. În Canada, poeta Mihaela CD și soțul ei, Jhon Deak, ne sprijină prin editura Globart Universum, care tipărește volume și reviste ale Ligii. Toate aceste publicații contribuie la afirmarea unei literaturi române vii, autentice și libere.
Trebuie să vă mai spun că eu sunt singurul în viață, ceilalți doi au urcat La Dumnezeu, Cornelu Leu și Lygia Diaconescu care ne-am zbătut doi ani, cu memorii și audiențe la domnul Tăriceanu ca parlamentul să voteze sărbătorirea Zilei limbii Române pe 31 august odată cu cei din republica Moldova. Chiar, unii, mi-au spus că sunt Părintele Zilei Limbii Române.

Ș.M.: Ați publicat un număr impresionant de volume. Care ar fi, după opinia dumneavoastră, câteva reprezentative?

Al. Florin Țene:
Până în prezent am publicat peste 110 volume – poezie, proză, teatru, eseuri, critică și publicistică. Dintre ele aș menționa câteva repere:
• Ochi deschis (1974), debutul editorial;
• Fuga statuilor (1979);
• Trilogia Insula Viscolului (2000–2002);
• Cozia și Florile Sarmisegetusei, drame istorice în versuri;
• În genunchi mă întorc la vers (2014);
• Întoarcerea poetului (2022);
• Gânditorul, roman premiat în 2025.
Am explorat, în toată creația mea, raportul dintre istorie, moralitate și conștiință – temă centrală și în recentele volume din colecția „Cărticica de buzunar”, dedicate fenomenului cultural și etic românesc.

Ș.M.: Familia dumneavoastră este o veritabilă dinastie literară. Cum priviți această continuitate?

Al. Florin Țene:
Într-adevăr, familia noastră trăiește prin și pentru literatură. Soția mea, Titina Nica Țene, este o scriitoare de rafinament liric și moral, autoare de eseuri, proză și versuri. Fiul nostru, Ionuț Țene, este poet, critic literar și jurnalist, un spirit analitic și modern.iar băiatul meu cel mare Florin, care lucrează la televiziune, fiind specialist în imagine este autorul unor importante reportaje, inclusiv emisiunile du Mircea dinescu.Este o mare bucurie pentru mine să constat că, deși avem stiluri și domenii diferite, suntem uniți de aceeași credință în cuvântul scris și în demnitatea culturii.
Am fost onorat, de-a lungul timpului, cu numeroase distincții naționale și internaționale – premii literare în Italia, Canada și România, diplome precum Cavaler al Poeziei, Loja Poetică de Argint, Acta Non Verba, 2 premii de la UZPR , în total 254 de premii. ș.a. –, dar cea mai importantă răsplată rămâne recunoașterea cititorilor.

Ș.M.: Ne puteți împărtăși câteva proiecte de viitor?

Al. Florin Țene:
Lucrez pentru obținerea statutului de utilitate publică pentru Liga Scriitorilor, un pas necesar pentru consolidarea instituțională. În plan editorial, intenționez să coordonez o amplă serie de volume intitulată Pagini de conștiință, dedicată ziariștilor și scriitorilor care au transformat slova scrisă într-o mărturie a demnității românești.

Ș.M.: În încheiere, vă rugăm să adresați un mesaj cititorilor revistei noastre.

Al. Florin Țene:
Dragii mei colegi și cititori, vă doresc înainte de toate sănătate și putere de muncă. Din propria mea experiență, începută încă de la 14 ani, am învățat că ascensiunea în cultură nu se clădește prin „datul din coate”, ci prin valoare, perseverență și noblețea spiritului.
Nu concurența meschină, ci studiul, respectul și sinceritatea vă vor așeza acolo unde meritați. Adevărata ierarhie o stabilește timpul, istoria și, în ultimă instanță, Dumnezeu.

Ș.M.: Vă mulțumesc pentru sinceritate și generozitate, domnule Președinte, și vă doresc sănătate și activitate îndelungată în slujba culturii române.

Interviul de mai sus reprezintă o mărturie valoroasă despre destinul unui scriitor care și-a asumat libertatea de a spune adevărul și de a apăra demnitatea culturii române. Prin întreaga sa operă și prin activitatea de mentor, Al. Florin Țene rămâne una dintre vocile importante ale conștiinței literare contemporane.

Realizat de Ștefania Marineanu