Copilăria, iubirea și sacralitatea memoriei în IA BUNICII

IA BUNICII  AUTOR  Aurelia Rînjea

Recenzie de MIHAELA CD

Așa cum ne-a obișnuit în fiecare an, iată că și în această primăvară, bine-cunoscuta poetă Aurelia Rînjea ne întâmpină cu o nouă  publicație de excepție, o creație de suflet, proaspătă și caldă, volumul de versuri ce poartă titlul IA BUNICII, o carte apărută la editura Stef, din România, în anul 2026.

Volumul de poezii IA BUNICII se înscrie în registrul poeziei lirice contemporane cu un puternic accent confesiv, memorialistic și spiritual, apropiindu-se de literatura nostalgică postmodernă. Mozaicul de poeme pe care ni-l propune poeta în acest volum, se desfășoară în fața ochilor noștri, precum un covor de flori multicolore, înmiresmate cu parfumul copilăriei de la țară, fiecare floare având rădăcinile înfipte în același sol trainic și roditor al identității românești și al sacrului divin.

Poeziile din acest nou volum al Aureliei Rînjea au ca tematică centrală iubirea, dar și memoria afectivă legată de bunici și părinți, folosind dorul, ca experiență existențială a sevei neamului românesc. „Iubirile mele, sădite în mine, urcă la Cer, cu dor înaripat, dar și colindă lumea într-o dăruire de mine, de tot ceea ce ei, Părinții și Bunicii au investit în ființa mea” (Iubiri).

Ceea ce am observat și în alte publicații ale Aureliei Rînjea, dar și în cartea IA BUNICII, este capacitatea extraordinară de transpunere în planul îndepărtat și totuși atât de aproape de inimă al copilăriei, de retrăire emoțională a clipelor, pe care le-a așezat cu multă grijă în tezaurul sufletului. Poeta deține arta trecerii line, balansate și deloc obositoare între trecut și prezent, păstrând constantă înălțimea vibrațiilor emoționale. 

 În poezia Aureliei Rînjea este inedit faptul că  poeta construiește un spațiu edenic al satului copilăriei, unde „Raiul de acasă” este un univers arhetipal, în care natura este vie și sacră, timpul este ciclic, iar copilăria este în fapt o formă pură a existenței. Satul este mitologizat apropiindu-se de o viziune aproape blagiană asupra „satului cosmic”. „Copilărie verde / Ce crești lăuntric / Acordându-mă altui timp / Pe țărmuri însorite / Unde Pianul își așteaptă / Melomanii / Sub vântul cosmic / Spre alte universuri” (Pian Divin).

Locul copilăriei este un paradis  unde „Nucul din copilărie / A crescut până la Cer” şi unde timpul a stat în loc, lăsând loc amintirilor să se deruleze „La hora satului / La cumpăna dorului” (Așteptare). Sufletul poetei a rămas același suflet de copil ce se regăsește „În lada de zestre a Bunicii / În inima pădurii / În brazdele de fân cosit / În bradul de Crăciun / În ouăle roșii de Paște / În grădina cu meri / În hora din sat” (Copil).

Titlul volumului IA BUNICII este metafora centrală în jurul căreia este construită această minunată carte. Ia nu este doar o piesă vestimentară, dar și  o moștenire afectivă și o purtătoare a ADN-ului românesc, a identității noastre culturale, iar bunica este depozitarul tradiției, simbolul iubirii necondiționate și oarecum un liant între lumi, un simbol ce gravitează între pământ și cer. Ȋn poemul „Dorul meu” poeta sintetizează această relație printr-un limbaj elegiac intens: „Bunico / Am îmbrăcat Ia / Pe care o am de la tine / Cu coşuleţe cu flori” … „Salcia şi-a prins în ram / Păsările din rai / Să zboare până la cer / Dorul meu înflorit”.

Dimensiunea religioasă atât de prezentă aici, impregnează definitiv acest volum de spiritualitate creștină, Dumnezeu fiind o prezență constantă în versurile sale, iar îngerii sunt niște mediatori între copilărie și divinitate, între prezent și trecut, între real și ireal, căci „Îngerii se roagă / Dumnezeu ascultă / Copiii dorm”. Cu alte cuvinte, poeziile Aureliei Rînjea au o caracteristică mistic-afectivă, unde divinul este trăit prin puritatea și inocența copilăriei. iar viața este interpretată teologic prin lumină și iubire. „Nu știu unde își ținea / Bunicul cuvintele / Când urca dealul / La vie la pădure / La moară cu căruța / Spunea rugăciunea / Cu el mereu / Cineva cânta o doină / Sau o baladă în care /Era întrupat Iisus” (Mereu).

Un alt concept central al  acestui volum este dorul, sub toate formele sale, fie că vorbim despre părinți, bunici, copilărie sau dor de absolut, dându-i o dimensiune ontologică. Dorul este un motor al poeziei pentru poeta Aurelia Rînjea, pentru că dorul doare, dar în același timp și creează sau așa cum spune poeta „dorul zidește”.  „Câteodată – tot mai des / Îmi vine să mă îmbrac / Cu Ia Bunicii / Să urc dealul adulmecând / Liniștea tălpilor ei” (Câteodată).

Poeta zugrăvește cu multă iscusință o imagistică bogată, folosind un limbaj accesibil în vers liber, cu un imaginar poetic profund și nostalgic, puternic vizual și senzorial, un amestec sinestezic de miros, sunet și lumină dovedind o autenticitate emoțională foarte puternică și originalitate precum: „dealul cu mere de aur”, „miros de fân”, „mirosea a mere coapte în cuptor, a cozonac și plăcintă, a busuioc și a levănțică”, „miros de prun amărui și alb”, „Vârtelnița număra / Sculurile de timp”, „Suveica croia povestea / Printre ițe”, „Sfântă Iubire de iasomie, de liliac”.

În volumul IA BUNICII găsim expresii cu o încărcătură stilistică distinctă și metafore inedite, autentice și totodată specifice stilului eclatant al autoarei. Putem vorbi aici de o amprentă stilistică cu care autoarea ne-a obișnuit de-a lungul anilor în opera sa și care iată, nu se dezminte nici de această dată, subliniind creativitatea sa inepuizabilă: „Mă compui cu degetele / În atingeri iarbă” (Abisal), „clepsidra mirată”, „descântec de maci”, „căprioara nebăută din mine”, „singurătate de iarbă”, „cireșii zburători”, „curcubeu abia trezit” , „casa din frunze”, „vers de iasomie”, „îmbrăcată în vise”, „luna ațipește în vârful de nuc”, „priceasna din păsări”, „croșetez din cuvinte aripi”, „ziua stelele dorm”, „jucărie de zahăr”, „leagăn de stele”, „cântec de floare sfințită”, „ghiozdanul cu vrăbii”, „cămara inimii”, „fior de aer sălbatic”, „cuibul sufletului” etc.

În acest volum îndrăgita poetă Aurelia Rînjea evocă copilăria cu o bucurie de nedescris, oferindu-ne gustul copilăriei, al familiei, al iubirii, dar și o spiritualitate sinceră, curată, neafectată, în poeme confesiv-religioase și existențiale. „Ecouri de aducere-aminte / Ne readuc în prezentul / Lui Dumnezeu / Biserica din noi cântă / O priceasnă din păsări / Plânge pădurea / Plină de doruri / Pe vâlcea viorelele / Scriu cu tăceri de Bunici / Poveștile nerostite” (Cine).

Ȋntr-un gest de supremă dăruire, poeta arde pe altarul creației, se dă pe sine cititorilor, tranzitând între timpuri într-un joc cu tinerețea, copilăria şi viața veșnică: „Poeții nu au liniște / Ard ca un rug / Aşează cuvintele / În matricea Universului”… „Cuvintele colindă pe la gazde / Pe la cititori pe la copiii / Care joacă şotronul /  În tinereţea fără bătrâneţe / Şi viaţa fără de moarte” (Ardere).

IA BUNICII este  o carte de suflet, plină de sensibilitate și candoare, un șirag de mici perle literare, rare și unice, în care fiecare perlă este o pagină emoțională, sinceră și profund ancorată în memorie și spiritualitate, care mizează în primul rând pe autenticitatea trăirii.

În inima poetei Aurelia Rînjea, Dumnezeu a aprins o lumină vie, a iubirii de  oameni și de cuvânt, o sclipire nobilă, pură, curată, pe care autoarea, prin poeme sale, o dăruiește mai departe cititorilor în numele Lui, al Creatorului Suprem, Făcătorul cerului și al pământului.

Să primim așadar cu inima deschisă acest dar neprețuit, întrupat în vers de poem: iubirea creștină, s-o îngrijim, s-o creștem și s-o dăm mai departe generațiilor viitoare!

Mihaela CD

LSR, TWUC, WPAC

Alte pagini:  

Mai citește: 

Cum pot să mă înscriu în clubul GOLD al revistei tipărite PPSM?

Mihaela CD-eseu-Întoarcerea la frumos și bun-simț