Perdanta! Da! Mereu perdanta!

PERDANTĂ. DA! MEREU PERDANTĂ.

Veșnică victimă, condamnată:O PROSTITUATĂ

Autor: Mari Lena Stefan 

 

Fruct copt, prea copt și necules

izvor din toate ne-nțeles;

freamăt de viu și de iubire,

potop de vise-n… umilire.

Speranța? Vis… O adiere!

Credință-n tot. Tot…iluzie!

Durere, rană, lacrimă și teamă,

când orice vrere se destramă;

femeie ce-i doar trup și Damă

(suflet strivit prins în capcană).

Lanț și piron, loviri și plâns,

minciuni. Nimic esențial de spus;

un teatru iefin, ce-a apus

de la-nceput în abur de pahar

cu vin spumos. Suflet distrus.

” Pe mine totul m-a distrus!

Rânjete false, mângâieri jegoase,

plată ieftină cu mâini puturoase,

trup frământat de alt trup

și multă și ascunsă lacrimă,

în camera sordidă umplută cu fum.”

” Curând bătrânețea îmi va lua chipul

și așa mult consumat și trădat.

Străvechi dorințe strivite-n pahare;

nimic nu am luat, și prea mult am dat.”

” Îmi aștern cu durere o lacrimă,

pe un petic de hârtie veche

și urlu de omenescă neputință.

Să uit ce-am trăit? Și asta mi-e teamă.

Mă simt pierdută în ”cea mai veche

din lume meserie”.

Perdantă, da, mereu perdantă,

eternă tristă prostituată;

o ființă mereu umilită.

Și cât o doare! Cât o doare!

De jenă, nici n-o spune,

mai bine… moare!

De acelasi autor: 

Trandafirul meu galben

Un nou ”scandal”

Sunt Elana, dar pot fi orice