Aburi de noapte

Aburi de noapte

Autor: Ştefan Doroftei Doimăneanu

 

Mă așez să-mi trag suflarea

Lângă țărmul ros de ape,

Dor mi-e sete de răcoarea

Nopții scursă în agape.

 

Ar mai merge și o bere

Sau poate un suc de vie,

Somnul la cort mă tot cere

Barmanul cu stropi mă-mbie.

 

Și-n dilema sau trilema

Ce se plimbă prin sinapse,

Iute-apare teorema

Mâinilor ce-alintă coapse.

 

Drept în față, sărind valul

Râde-o nimfă fără straie,

Eu pășesc încet pe malul

Care încă face baie.

 

Las un val să mă stropească

Să mai scap de amețeală

Zorii-ncep să se smintească

Fata parcă nu-i reală.

 

Am găsit-o pe Morgana

Ce-și cosea pe buze stele,

Dar am sărutat pe Ana

Prefăcută-n val de iele.

 

Ca un melc fugit din unde

Mă învârt prin ameţeală,

Plajele sunt cam rotunde

Însă-s pline de-abureală.

 

Cortul meu pe unde este!?

Cine mi-a furat maimuța!?

Pe tărâmul de poveste

Ud, nisipul mă dă uța.

 

De acelasi autor: 

Rapsodie de primavara

Noaptea din noi

Simfonia iubirii