.
”Criticul literar nu va mai fi un simplu-nsoțitor de bord, așa cum adesea este considerat, ci cel ce va conduce cartea pe drumul ei întortocheat”, mărturisește profesorul Valentin Lupea, autorul cărții ”Axiologii critice”, carte tipărită în anul 2024, la Editura ECREATOR- Baia Mare.
Citind ”Crezul meu de critic”, descoperim metode de cercetare și de interpretare critică ample, încărcate de franchețe și obiectivitate, îndreptate asupra operelor prezentate în acest volum, din dorința de a determina cititorul să cumpere cartea, iar pe autorul acesteia să-și îmbunătățească stilul creativ, conferindu-i prin cuvinte meșteșugite, acel zbor literar creator, fără a-i răni aripile. Valentin Lupea se justifică în demersul său:
”Numai așa, pagini utile declarate de alții inerte ori desconsiderate, capătă relief și culoare la recitirea lor, cu creionul în mână, de către critic.
Numai așa, judecăți simpliste asimilate fără control și transmise prin uz de la o generație la alta sunt serios retușate și spulberate, uneori cu probe indubitabile servite de text.
Numai așa, capodopere, de nimeni contestate, se vor putea adresa prin noi semnificații unui lectorat sagace”.
Pornind de la aceste considerente, constatăm că ne aflăm în fața unui critic literar atipic, care își propune să echilibreze și să pună în evidență prin colecțiile critice adunate, notele personale, încărcate de valoare creatoare. Citind cu atenție cartea de critică literară a domnului Valentin Lupea, realizez că asist la renașterea unor acte de critică literară valoroase, menite să plămădească din labirintul cărților, ideile și trăirile interioare izvorâte în sufletele poeților și scriitorilor. Pentru mine, ”Axiologii critice” reprezintă cea de a doua carte de critică literară a domnului Valentin Lupea, la care am deosebita plăcere și onoare să mă alătur, fiindu-mi încredințate referințele critice( prima a fost: ”Neliniștea metafizică”).
În prezent, profesorul Valentin Lupea se află la cea de-a patra carte de critică literară, carte care face parte din ”Colecția Critica” a prestigioasei edituri ECREATOR, alături de care colaborează de foarte mulți ani.
”Este mult, este puțin?”, se întreabă acesta… Este convins însă în adâncul inimii, că a reușit de-a lungul timpului, să pătrundă cât mai obiectiv în mintea autorilor cărților, oferind informații care să elibereze cititorul din zona de lejeritate obișnuită, stârnindu-i curiozitatea. Se întrevede o notă de energie optimistă, invitându-i în stilul caracteristic pe poeții și scriitorii analizați, să nu renunțe la scris, ci din contra, să performeze, să se corecteze, să evolueze, pentru a trece mai ușor peste pragul oricărui eșec literar. Pe de altă parte, în anumite contexte țintite și voalate, îi sfătuiește în cel mai pur și subtil limbaj stilistic, să încerce să se delimiteze de un succes imediat produs odată cu apariția unei noi cărți, pentru ca astfel, ei să reușească gestionarea sentimentelor și frământărilor privitoare la existențialitate și să ducă la bun sfârșit, o nouă capodoperă literară.
De exemplu, Valentin Lupea explică în referințele literare: ”Lumina, speranța, privirea și simțirea, atributele lacunelor în poezia lui Mihai Epli” pentru cartea: ”Lacunele simțirii” următorul aspect: ”Poezia cere ea însăși creatorului de artă, omului modern de tip faustic care, deși este supus unei meditații lucide și torturat de sensul marilor întrebări existențiale, să nu renunțe și să-și pună mereu noi și noi întrebări, care deși sunt ostenitoare, sunt mereu și mereu neistovite, pentru că acolo, în acea lume interioară a sufletului tău, tu, poetule, te poți întoarce pentru puțin din drumul tău și vei afla mereu și mereu alte întrebări, mult mai profunde, care-ți vor aduce, cu siguranță, liniștea sufletului tău zbuciumat, chinuit și problematizat, spre iluminarea acestui suflet poetic, aidoma manuscriselor palimpseste în care, prin răzuirea și ștergerea unui scris proaspăt, apar alte scrisuri, scrisuri mai vechi și necunoscute”.
Găsim de asemenea referiri la evoluția eului liric în referințele critice: ”Trăiri și retrăiri în toamna vieții” distribuite volumului: ” TOAMNA VIEȚII” scris de poeta Ica Gaftone:
”La fel ca și-n cartea anterioară, cu toate că starea intimă a creației Icăi Gaftone a evoluat în sensul pozitiv al lărgirii și diversificării spectrului creativ, simplitatea stilului său și sinceritatea desăvârșită în exprimarea și redarea sentimentelor și a trăirilor personale racordate la această lume impresionează și aici prin niște poeme ușor accesibile la prima vedere, la prima lectură, poeme simple în formă și-n conținut, dar atât de adânci și de complexe în imagini artistice”.
Încurajează pentru continuarea procesului liric în: ”Călătorind prin anotimpuri cu Violeta Mitru”: ”Doamna Violeta Mitru debutează acum cu acest splendid volum de versuri, ”ANOTIMPURILE DIN VECHEA CLEPSIDRĂ”, carte pe care și-o ilustrează singură, prin autoportrete creionate la nivelul crochiului plastic, fire iubitoare de estetic și de frumos fiind. O așteptăm pe doamna Violeta Mitru cu următoarele sale creații, cu viitoarele sale cărți”.
Sfătuiește continuarea scrisului, în referințele critice” ” Esențe în ecouri sau poezia unui căutător modern”: ”Poezia doamnei Marieta Coman din volumul de față, ”ESENȚE ÎN ECOURI”, este continuatoarea celei din ”ŞOAPTE RĂTĂCITE-N VALURI”, fiind o poezie oarecum liminară pentru lirica poetei, îmi place să spun lucrul acesta, fiind sigur de faptul că simțămintele, trăirile și cugetările eului liric încă nu s-au încheiat, ele vor continua prin noi momente de supremă încordare lirică, tinzând spre o poezie care, în intenția ei primordială, să bată cu fermitate la porțile necunoscutului sondând cu finețe și cu mare dibăcie, acea lume dinăuntru a inimii”.
Cartea ”Axiologii critice” este un mănunchi de cronici literare, pe care domnul Valentin Lupea le-a însemnat în urma parcurgerii atente a cărților prezentate, aplicând încondeieri detaliate și explicative asupra tuturor textelor parcurse, fără excepție.
Pornind de la titlul cărții, identificăm conform Dex, că ”Axiologia” este o disciplină filozofică, având drept obiectiv studiul valorilor morale, în cazul de față, criticul literar Valentin Lupea exemplifică în centrul axiologiei artelor, valoarea literară a fiecărei opere, pe care o analizează cu minuțiozitate.
Valentin Lupea s-a născut în la data de 6 noiembrie 1945, în localitatea Obreja, comuna Mihalț, județul Alba. Valentin Lupea, absolvent al Facultății de Filologie , Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj – Napoca, specialitatea Limba și Literatura Română, a lucrat toată viața în calitate de Profesor titular, Director și Director Coordonator în județul Mureș. El a obținut pe parcurs, toate gradele didactice posibile. Profesorul Valentin Lupea este pensionar și locuiește în Satu Nou de Jos(Baia Mare), cochetând cu poezia, proza, eseul și critica literară, fiind implicat în numeroase proiecte literare aflate în programul său de lucru. Pot afirma că este neobosit în realizarea țintelor aparținând universului artistic, creator, îndrumător. De-a lungul anilor, activitatea sa primordială a fost axată pe cronica literară, din dorința de a aduce la suprafață și în conștiința cititorilor, tainele ascunse interpretării cu ochiul liber, regăsite în operele literare, aplecându-se cu obiectivitate asupra tuturor cărților care au trecut prin mâinile sale, multe la număr…
Pentru Valentin Lupea, scrisul este sacru, iar tălmăcirea literară îndreptată asupra conținutului unui volum, este redată cu o abilitate rar întâlnită, fiecare frază și vers, fiecare metaforă, epitet, personificare sau alegorie, fiind dezbătută pe text, prin cele mai detaliate observații.
Majoritatea volumelor analizate sunt din sfera poeziei, însă vom regăsi și referințe critice din universul prozei. El analizează minuțios fiecare carte încredințată spre evaluarea literară, dând frâu liber propriilor revelații și neliniști metafizice acumulate în timpul lecturării meticuloase. Acesta exemplifică pasajele studiate, dezvăluie esența rândurilor citite și modelează conținutul operei, încercând să se apropie și să interpreteze din viziunea sa, inclusiv pe autorii care dau viață cărților.
Astfel, dacă vorbim despre litaniile-poem, vom regăsi referințele critice: ”(Re)transcenderea litaniei în arta creației literare”, referitoare la cartea poetului, eseistului și criticului literar Ioan Romeo Roșiianu, ” LITANII PENTRU INIMA SURDĂ”, litanii exprimate metaforic prin versuri de înaltă clasă și consemnate detaliat de Valentin Lupea.
Profesorul Valentin Lupea posedă capacitatea de a elabora cronici literare nu doar cărților de poezie sau nuvelelor cu iz de poveste, ci se aventurează și în lumea sportului, a meșteșugarilor, a istoriei, a biografiei autorilor sau în universul altor cărți de critică literară ale altor critici literari la fel de conștienți de menirea lor în domeniul literar.
Astfel în referințele critice: ” În lumea cărților”, atribuite volumului de critică literară numit: ”DOAR CĂRȚILE” scris de Dana Zen (pseudonimul literar al poetei Dana Criste), acesta expune vastul câmp de investigație al autoarei care îmbogățește prin referințele sale critice, critica literară românească, oferind o scriere de adâncă profunzime și filozofică.
Același atribut de critic literar este dezvăluit și în referințele critice: ”Comprehensiunea estetică în albastrul lecturii cu Liliana Moldovan”, unei noi cărți de critică literară, ”ÎN ALBASTRUL LECTURII” (ÎNSEMNĂRI LITERARE) scrisă de Liliana Moldovan. Valentin Lupea apreciază maniera în care Liliana Moldovan examinează cu mare atenție, prin disecare, departajare și generalizare, metamorfozele artei cărților și autorilor analizați, considerând că interpretarea critico-estetică a Lilianei Moldovan constituie o fereastră deschisă către critica literară.
Referințele critice: ”Multiplele fațete ale unei cărți de excepție” consemnate cărții : ”SPORTUL DE PERFORMANȚĂ” (Abordare sociologică) scrisă de Carmen Mihaela Coca, impun și adâncesc în literatura de specialitate, în didactica modernă, conceptul de educație sportivă, aducând în vizor, teme didactico – pedagogice și științifico – sociologice regăsite în sportul românesc.
El disecă și etalează în referințele critice: ”Povestea unei vieți, sau o viață de poveste” desemnate cărții: „FIRE DE IUBIRE” scrisă de autor Adriana Crăciun și coautor Mihaela Tibil (meșter popular din Țara Chioarului, Maramureș ), o zonă literară aparte regăsită în lumea meșterilor populari, încercând să pătrundă cât mai adânc în esența acestei opere, pentru a reda cititorilor frumusețea acestei arte străvechi.
Dacă ne referim la emoții atinse prin revolta emoțională, setea de cunoaștere și autocunoaștere experimentată de autorii cărților, ne vom opri la poeta și prozatoarea Carmen Stoica(lista însă poate continua), aducând în prim plan referințele critice ale lui Valentin Lupea: ”Chiromanții lirice”, pentru cartea ”RĂTĂCITĂ PRIN LINIA PALMEI” , ”Invitație la autocunoaștere și la autorealizare proprie a corpului, sufletului și minții” pentru cartea ”SCULPTEAZĂ-ȚI TRUPUL” ( domeniul creației științifice cu puternice interferențe de ordin psiho – pedagogic), dar și la: ”Setea de cunoaștere prin iubire, o altfel de sete”, întâlnită în paginile cărții: ”STAREA DE PREZENȚĂ”.
Valentin Lupea disecă prin armele literare și proza fantastică oferind prin referințele critice: ”Fantezie și realitate cu Eugen Baciu în Povestea unei dorințe” cărții scrise de Eugen Baciu, un tărâm literar aparte, etalat în: ” POVESTEA UNEI DORINȚE”, unde realul se amestecă cu fantasticul, introducând cititorul în lumea legendelor.
Referințele critice” Între axiomă și gnostică” împărtășite cărții: ”AXIOME GNOSTICE” scrisă de Monica Georgeta Țintea, oferă cititorului lămuriri concrete în ce privește două concepte de bază ale gândirii filosofice, cel de axiomă și cel de gnostică, prin care eul poetic își construiește propria lume a scrisului, o lume în care elementele fantasticului sunt coroborate cu meditațiile lucide privitoare la existențialitate.
”Călătorind prin cartea vieții alături de Daniela – Elena Popescu” sunt referințe critice aduse cărții: ”Călătorie transformațională” (Calea auto-transformării și auto-realizării prin vocație), în care Valentin Lupea scoate în evidență modelul autocunoașterii și consumării existențiale. Sunt evocate povești și gânduri în stadii diferite de trăiri interioare ale autoarei.
”Măsurând clipa, o carte în tandem”, aferente cărții: ”MĂSURÂND CLIPA” scrisă de Mihaela CD și Aurelia Oancă unde Valentin Lupea prezintă un tablou spațiu-timp disecat în profunzime.
Dacă vorbim despre terestru și cosmic, ne vom îndrepta către referințele critice ale autorului acestei cărți: ” Gheorghe Pop, un mesager al rațiunii cosmice” , pentru volumul: ” MESAGER LUMINII LOGOSULUI ÎNTEMEIETOR, 2024” (scris de Gheorghe Pop). descoperind conotații cu tentă filozofică care ies la lumină datorită lui Valentin Lupea.
Regăsim încondeiate prin referințe critice, cărți cu: caracter filozofic și patriotic(”SETEA DE ETERNITATE” scrisă de Grigore Călin), aflate sub zodia visului imaginar(”Metafora „drumului” sau homo viator în Fluturii din vis” pentru FLUTURII DIN VIS, carte a doamnei Cornelia Costin), sau referitoare la metamorfozarea iubirii cotidiene (”Incursiune prin tumultul poetic al unei cărți” regăsit în volumul de poezii: ”GÂNDIND ÎN VERDE DIMINEAȚA” scris de Loreta Toader).
”Trăirile şi vrerile doamnei Ana Vecerdea Ardelean”, pentru cartea: ”DE 10 ori șapte” scrisă de Ana Vecerdea Ardelean, reprezintă în viziunea profesorului Valentin Lupea un talisman al minții și sufletului autoarei care crede în noțiunea de cuvânt și de faptul că: ”la început a fost Cuvântul”, prin însuși Dumnezeu.
La ”Colecția Debut”, Valentin Lupea acordă referințe critice semnificative cărților poeților: Vasilie Aurelian Alin, (poet care abordează un stil filozofico-meditativ asupra lumii, asupra firii, cu legile ei obiective dar și subiective în cartea) pentru: ”PANAHIDĂ POEZIEI” și poetei Daria Hristina(pseudonimul literar al poetei Hristina Daria Rojea), oferite cărții: ”CALEA TRANDAFIRILOR Vİİ”(poetă care scoate în evidență retoricele întrebări răsfrânte asupra dorului din dragoste).
O poetă întâlnită de două ori în această carte, este Mariana Chiss. Referințele critice: ”Miezul gândurilor, o carte introspectivă” desemnate volumului de poezii ”MIEZUL GÂNDURILOR” scris de poeta Mariana Kiss conturează practicarea tehnicii versului alb, fără rimă și fără semne de punctuație, tehnică abordată de poetă pentru o autoinvestigație amănunțită a eului liric, cu ajutorul propriilor gânduri. Referințele critice: ”Descătușarea sufletului, împreună cu Mariana Kiss” pentru cartea ”SUFLETE DESCĂTUȘATE”, scrisă de Mariana Kiss, abordează laitmotivul întrebărilor retorice „cine sunt eu?”, alături de tendința unei experiențe expresioniste unde iubirea este ridicată la grad de artă.
Lista referințelor critice ar putea continua însă nu îmi doresc să prezint un material stufos care să amestece lucrurile și să obosească, deoarece în opinia mea, cititorul ar trebui să se cufunde el însuși în aprofundarea acestor referințe critice inițiate de Valentin Lupea, multe dintre ele făcute unui singur autor, în etape diferite ale vieții. Din aceste studii se desprinde de fapt, evoluția poetului sau prozatorului, pe care criticul literar o exemplifică clar și obiectiv de fiecare dată când are în mâinile sale un autor care a mai fost studiat de dumnealui cu alt prilej.
Ce este de bun augur la Valentin Lupea este faptul că el se teleportează în pielea celui care scrie, reușind să-și metamorfozeze gândirea în așa fel încât să rezoneze cu poetul / scriitorul / eseistul pe care îl studiază în acel moment, dorindu-și cu ardoare să-i aprofundeze opera și să scoată la suprafață partea și lumina neînțeleasă de alții. Notițele și interpretările pe marginea textelor studiate, interpretările versatile asupra cuvintelor, cheile gândurilor descoperite în cuvinte, ne demonstrează că Valentin Lupea se situează la un nivel înalt de evaluare literară. Valentin Lupea încearcă să observe și să înțeleagă, dincolo de tot ce reprezintă realul. Își imaginează chipul poeților/scriitorilor/eseiștilor care scriu, felul în care gândesc ori adaugă suflet și dorință în munca lor. Majoritatea celor care au obținut referințe critice din partea sa pentru proiectele lor, sunt oameni pe care Valentin Lupea îi cunoaște doar de pe rețelele de socializare. Astfel, el încearcă să descifreze mintea umană, extrapolând domeniul sensibilului, dincolo de lumea exterioară și stabilind în același timp principii indubitabile după care își coordonează propria existență, dând posibilitatea unei gândiri proprii de a canaliza pentru cititor efectele benefice care-i parvin atunci când acesta citește o carte. Valentin Lupea nu face altceva, decât să distribuie cititorului, nota de încredere, de siguranță, că alegerea cărții este corecte. Criticul literar Valentin Lupea o face clar și precis, folosindu-se de cunoștințele din domeniul psihologiei umane, dar mai ales, îmbrățișând cunoștințele metafizice pe care le-a studiat și de la care a obținut răspunsuri menite să-i descifreze stările interioare, pentru a se redescoperi pe sine însuși ca ființă care are o menire aparte pe pământ, care trăiește și moare.
Este dificil pentru mine să încerc să evidențiez propria cronică literară, la o altă cronică valoroasă care explodează de substrat psihologic, liric și metafizic. Nu are niciun sens, deoarece însuși criticul literar Valentin Lupea a abordat acest aspect în cel mai elevat, estetic și obiectiv mod cu putință, scoțând la iveală talentul sau micile lipsuri ale celor care au scris.
Criticul literar își deschide portbagajul minții plină de înțelepciune și autenticitate, asupra autorilor studiați (pe care-i vom regăsi parcurgând această carte), forfecând și pătrunzând cu seriozitate fiecare proiect citit, ajustând și adăugând propriile cugetări, revelații și interpretări literare.
După cum observați, cronicile literare elaborate de Valentin Lupea, au titluri semnificative, specifice contextului literar al cărții studiate.
Titlurile evidențiate sugestiv, pot oferi informații necesare pentru a ajunge la conținutul cărții.
Însuși titlul acestei cărți, semnifică intenția criticului Valentin Lupea, de a caracteriza într-un ritm alert, operele încredințate spre studiu, stare pe care o regăsim în toate cele treizeci și patru de cronici literare pe care dumnealui le-a aprofundat într-un ritm profesionist.
Domnul Valentin Lupea m-a surprins prin simplitatea afectivă oferită fiecărei opere literare analizate, dar și prin amplitudinea frământărilor interioare, pe care ni le-a oferit nouă cititorilor, odată cu fiecare cuvânt așternut în cuprinsul cronicilor sale, oglindit prin prisma propriilor meditații și interpretări.
Regăsim critici literare conferite unor antologii remarcabile, dar și unor autori cum ar fi:
Ioan Romeo Roșiianu, Carmen Mihaela Coca, Marioara Vișan, autor Adriana Crăciun și coautor Mihaela Tibil, Liliana Carmen Stoica, Eugen Baciu, Mihai Epli, Ioan – Nicolae Popescu, Monica Georgeta Țintea, Daniela – Elena Popescu, Mihaela CD și Aurelia Oancă(tandem), Ica Gaftone, Dana Zen (pseudonimul literar al poetei Dana Criste), Violeta Mitru, Gheorghe Pop, Nelu Urziceanu, Grigore Călin, Cornelia Costin, Loreta Toader, Lucia Șteffens, Ana Vecerdea Ardelean, Vasilie Aurelian Alin, Daria Hristina, (pseudonimul literar al poetei Hristina Daria Rojea), Iris Hall (pseudonimul literar al Sofiei Codin), George Bănățeanu, Gheorghe Firczak, Mariana Kiss, Marieta Coman, Liliana Gabroveanu, Liliana Moldovan și Emil Mircea Neşiu.
Datorită profunzimii și talentului scriitoricesc, Valentin Lupea atinge în cronicile sale, toate acele puncte de tangență cu autorul însuși și reflecțiile meditative ale acestuia. Îl percep ca fiind un om dedicat raționamentului, capabil să-și însușească răspunsuri logice la întrebările sale referitoare la existențialitate, explicând totul în cele mai mici detalii și folosindu-se de contexte relevante de-a dreptul magnifice, care te îndeamnă la intense introspecții sufletești, creând astfel acel liant vital dintre corp, minte și suflet.
Pentru fiecare cronică literară dezbătută pe marginea textului, Valentin Lupea reușește să creioneze stereotipuri, apelând la propria înțelepciune. Temele evidențiate cuprind sentimentul iubirii, singurătății sau al abandonului, revelațiile privitoare la natură, istorie și artă, sentimentul apropierii inevitabile a morții, ori forța incontestabilă a Demiurgului și a omului religios, precum și aspecte evidențiate din societatea înconjurătoare. Valentin Lupea empatizează cu cititorul, definind prin percepția personală prezentată, raționamentul și filozofia sa cu privire la toate sentimentele care conviețuiesc în inimile poeților, scriitorilor ori criticilor literari, pe tot parcursul înfiripării operei literare, în toate etapele dezvoltării proiectului. Își așază gândurile în referințele critice, reușind să dezvăluie conținutul cărții respective prin evidențierea evenimentelor primordiale. Reușește să reactiveze personajele întâlnite, să le reinventeze, oferindu-le culoare și prospețime, suflu și viață. Toată această forță lăuntrică se datorează iubirii pentru literatură, iubire care capătă culorile unui curcubeu ce simbolizează speranța, după o vreme cuprinsă de furtună.
Imaginea cărții răsfoite prezentă pe prima copertă, semnifică simbolul dorinței de cunoaștere și de explorare a universului literar prin intermediul autorilor care reușesc să aducă un suflu nou în segmentul artei.
Îl felicit din suflet pe criticul literar, profesor Valentin Lupea pentru capacitatea de a etala frumusețea și nemărginitul literaturii, trezindu-ne din amorțeală, la realitatea înconjurătoare. Meditațiile și reflecțiile domnului profesor legate printr-un cordon ombilical imaginar de către autorii cărților, ne trimit într-o lume în care totul este posibil, într-un univers încărcat de lumină, unde nu există negru și gri, ci doar culorile cerului albastru care aduc speranța în suflet… Mulțumesc pentru acest itinerar plin de învățăminte pe care l-am urmat cu fidelitate, încă de la citirea primei pagini din: ”Axiologii critice”.
Poezii pentru sufletul meu 