Cantand pe-a poeziei coarde

Cantand pe-a poeziei coarde

Autor Mihaela CD

In memoria  iubitului meu tata

 

Romanul cica-i nascut poet

Dar eu nu m-am nascut asa

Primit-am al scrisului secret

La Tine incercand a ma ruga

 

Cand tata era grav bolnav

Si respira numai in soapte

LaTine m-am rugat gangav

Zile sa-i dai, sa ma astepte

 

Ti-am zis cu sufletul zdrobit

Ia de la mine zile si da-i lui

Iar Tu, cumva le-ai socotit

Caci i-am ajuns la capatai!

 

I-am fost acolo pana-n clipa

Cand ai decis Doamne sa-l iei

Lacrimile-i zadarniceau aripa

Ca n-ar fi vrut sa plece la zei

 

S-a chinuit si tare ma durea

Sufar ca n-am stiut sa-l ajut

Asa fostu-ti-a oare vrerea?

Atata-i timpul de-mprumut?

 

O vedea pe a sa iubita mama

Din ‘nalte zari parca il chema

Si-am fost cuprinsa de teama

Ca la Tine-n cer, tot va pleca!

 

Si-a plecat Doamne, la Tine

Mi l-ai luat si eu n-am stiut

Caci  am sa sufar in nestire

Cumplit si aprig m-a durut!

 

Ma zbat sa uit si sa accept

Dar durerea, mereu revine

Ca nu-i lasat in lume drept

Parintii sa ne plece la Tine!

 

Si-acum scriu versuri mereu

Mi-ai daruit harul ce m-arde

Sa-l pomenesc pe tatal meu

Cantand pe-a poeziei coarde!