Colbul asezat

COLBUL AȘEZAT

Autor: Aurelia Oancă

Sub colbul așezat pe-o noptieră
Ce stă ascunsă într-un colț de pod, 
Albumul stă tăcut pe-o etajeră
Iar amintirile din margini rod.

Dau colbul la o parte, iau albumul
Și dau cu ochii de imagini vechi, 
În fața ochilor se duce fumul,
Se plimbă braț la braț tandre perechi.

Mă văd pe mine și un ochi tresare,
Apoi își scapă lacrima sub geană,
Văd chipul tău în ceața ce apare
Și care taie bisturiu în rană.

Oricât aș vrea să uit tot ce mă doare,
Sunt amintiri săpate în adâncuri
De suflet și de foarte tristă floare
Ce a crezut a dragostei descânturi.

Dar ca să mergi pe drumul tău-nainte,
Așază colbul peste tot ce doare
Și fă zidire din șir de cuvinte
Ce vor închide-n ele tot ce moare!