Sonetul paradoxurilor

SONETUL PARADOXURILOR

Autor Mihai Merticaru

 

Ne-ndepărtăm, ca să fim mai aproape,

Ne înstrăinăm, ca să ne-ndrăgostim,

Ne dăm uitării, ca să ne amintim,

Trăim fericiți în vremuri satrape.

 

Ne tot amăgim că mereu o să fim

Și  ne schilodim prin cele hârtoape,

Într-o mie, suta nu mai încape,

Aruncăm averi pentru un succes infim.

 

Înaintăm printr-un ocean de zgură,

Planeta-ntregă, cu ură, se-ncinge,

Nu mai știm cine, prezentul, ni-l fură,

 

Dinspre strămoși, vine mustrare dură.

Din văzduh, o lacrimă se prelinge,

Luminosul viitor încet se stinge.