Cersetor de iubire

C E R Ş E T O R  D E  I U B I R E

Autor: Carmena Baintan 

 

De-ar fi să plec sub albele hotare

Să-mi aminteşti de cântecul din crâng

De-ar fi să iau un strop din viaţa asta

În geantă aş pune inima s-o plâng.

 

Cât de iubit mi-am răstignit iubirea

Pe cele patru puncte cardinale

În haine de duminici le-am trăit

O floare din obraz, am dat la fiecare.

 

Şi plânsul meu a fost doar poezie

Ce mă plimba mereu prin vechiul burg,

Eram un cerşetor, de care sunt o mie,

Dar numai pentru tine vreau să plâng.

 

În pumnii strânşi un dar îţi strâng,

Şi mă aşez sub lună pentru-o noapte

Scrisorile din rai ţi le-am cules

Cu ele mă-nvelesc sub bolţile de şoapte

 

Am tremurat la orice adiere,

Dar m-am trezit să scriu aceste rânduri

Mă-ngrijorează inima-ţi pustie

Şi aş pleca spre tine-n gânduri.

 

În parcul gol se scrie peste lună

Cu amintiri de sfoară transparentă

Şi în livada florilor de noapte

Doar cucuveaua cântă muzică dementă.

 

Staţi lângă mine bătrâne amintiri

Să vă cioplesc în aur serenade

Se-aşază lângă mine un prieten vechi

Ce cântă-ntr-una vechilor pleiade.

 

În porturi se încarcă clopotele vechi

Cândva iubite de triştii heruvimi

Nu mai adie vântul pânzele în larg,

Nici urme nu se văd pe capete de dig.

 

Ne-am măsurat viaţa în vânturi şi zăpezi,

Grădinile din suflet sunt înstelate vise,

Nimic din cartea vieţii ce am visat cândva

Cenuşă spuberată spre stelele învinse.