Destin amar

Destin amar

 

Autor: Violeta Bobocea

 

O primăvară nostalgică mi s-a prins de suflet,

Stingheră, străină la vorbă, străină la umblet,

Nu-i intri-n voie cu nimic, discretă,

Cu privirea pierdută, doar în…izoletă.

Împarte doar păreri de rău, regrete sute,

Dar…cine stă să o asculte?

S-a furișat pe întinsa planetă

Și ne privește de sus, ca o vedetă.

Ne-a izolat cu râsul ei fugar,

Ne ține-n casă, nici n-avem habar,

Lumea-i confuză, tristă și speriată,

Nicio speranță-n lume nu se-arată.

Nici primăvara nu mai e ce-a fost,

Și viața noastră ni s-a-ntors pe dos,

Doar moartea iese-n drum, ne dă târcoale,

Nu se oprește nimeni s-o doboare?

O stare de urgență-i viața de acum,

Iar virusul transformă totul doar în scrum,

Privește-i, Doamne, pe oameni cum dispar,

Planeta-ntreagă are un destin amar!