In curând va fi publicata cartea PUTEREA IUBIRII

In fiecare an, așa cum ne-a obișnuit, scriitoarea Mihaela CD ne încântă inimile cu  noi volume de poezii.  Iată ca si in anul 2026  scriitoarea ne-a pregătit câteva surprize literare. Una dintre  acestea este  cartea PUTEREA IUBIRII, o carte cu poezii de dragoste  in care vom regăsi iubirea plina de emoții pure ce valsează pe altarul inimii. Autoarea ne invita sa fim părtași  la descoperirea iubirii,  sa-i deslușim tainele  si  forța, sa oferim prin iubire bunătate, sa devenim mai umani si mai buni. Iubirea este o adevărată forță in acest Univers, fiind  o baza puternica  la temelia ființării. 

Cartea va fi publicata in curând la editura Globart Universum din Montreal Canada intr-o ediție color si poate fi comandata aici pe site prin butoanele de plata aflate  la baza paginii,  atât in format tipărit cat si in format  digital, ebook. 

Iată câteva impresii despre aceasta carte:

Johnny Ciatloş Deak- fragment din Cuvântul editorului 

”În poeziile sale, bine-cunoscuta poetă Mihaela CD ne descrie cu mult talent  iubirea dintre un bărbat și o femeie, o iubire care apare precum o flacără vie, capabilă să lumineze sau să mistuie. Asemenea focului, ea încălzește sufletul, dar îl poate și arde. Cu toate că există această dualitate a focului, iubirea nu este doar atracție, ea reprezintă pentru poetă o dorință de întregire, de posedare a binelui pentru totdeauna, o tendință profundă către plenitudine, către reîntregirea ființei.

Poeziile Mihaelei CD din  volumul „Puterea Iubirii” sunt confesiuni vibrante pline de emoție, izvorâte dintr-un suflet nobil care a cunoscut dorul, pasiunea, tandrețea și, mai presus de toate, puterea legăturii ce unește două destine. Fiecare pagină a acestui  fascinant volum, pulsează de emoție pură, fiecare metaforă este o legătură elegantă și incandescentă între inimă și cuvânt, între vis și realitate.

Din perspectiva filosofică, iubirea este o mișcare a sufletului dinspre sine către celălalt. Ea sparge limitele individualității și creează o punte între două conștiințe luând o formă de transcendere. Din versurile Mihaelei CD înțelegem că ‘’eu’’ și ‘’tu’’  se contopesc într-un  „noi” care redefinește existența. Poeta Mihaela CD surprinde perfect în versurile sale tensiunea dintre impuls și luciditate caracterizând iubirea ca ‘’dulce nebunie’ ’Așa cum spunea Friedrich Nietzsche, „în iubire există întotdeauna un strop de nebunie, dar și în nebunie există întotdeauna un strop de rațiune.”

Pe de altă parte, iubirea adevărată, așa cum ne-o descrie Mihaela CD, nu este doar pasiune, ci și alegere. Iubirea durabilă este rezultatul unei voințe morale, care nu se trăiește doar intens în clipa prezentă, ci se construiește în timp, prin răbdare, înțelegere și sacrificiu. Erich Fromm considera că „iubirea este o artă” care trebuie învățată și cultivată, nu doar simțită. Una dintre forțele iubirii este capacitatea de a rezista prin vânt și ploi, de a se transforma și de a renaște.

Mihaela CD aseamănă iubirea cu marea, fiind uneori liniștită și profundă, alteori agitată și imprevizibilă, căci iubirea poate fi o adiere blândă sau o furtună devastatoare. Dar, indiferent de formă, iubirea rămâne o forță vie, în continuă mișcare. Ca o sămânță, ea are nevoie de grijă pentru a crește, căci neglijată, se ofilește, dar niciodată nu dispare complet din memoria sufletului.

În cartea „Puterea Iubirii”, Mihaela CD conturează iubirea cu măiestria unui bijutier,  în toate formele ei. Uneori delicată și aprinsă, alteori fragilă și neclintită sau tăcută și copleșitoare. Autoarea ne vorbește despre iubirea care mângâie și vindecă, care aprinde dorințe și dă sens existenței. În versurile sale, întâlnim acel dialog tainic dintre două suflete care se caută, se regăsesc și se împlinesc unul prin celălalt.”

Violeta Bobocea – fragment-Valsul inegalabil al vieții

    ”O zână din povești se profilează pe cer, „prizonieră pe vecie”, din marea albastră , din cerul senin fără nori sau din noaptea de mătase , „cu pași ușori și mers lin”, „cu raze de alb și bleumarin”, apoi coboară pe pământ , aducându-le oamenilor liniște și armonie în suflet; sub pasul orchestrat, apar primii fiori ai iubirii, primele stări contradictorii, așa cum întâlnim în poezia „Sburătorul ” lui Ion Heliade Rădulescu . Iubirea te prinde în mreje și nu mai poți scăpa , oricât de mult ai încerca : „Că visu- n lipitură începe-a se preface/ Și lipitura-n zmeu./ Și ce-i mai faci pe urmă ?/ Că nici descântătură / Nici rugi nu te mai scapă / Ferească Dumnezeu!”

    Braț la braț cu fericirea și armonia, valsând cu pași mărunți , „ne contopim prin valuri împletite”, pe aripile inconfundabile ale iubirii, adevărați trubaduri ai șoaptelor nerostite.

    Mihaela CD trăiește plenar sentimentul pur, profund al iubirii, prin fiecare fibră a sufletului, aducând un omagiu persoanei iubite ; chiar dacă „anii au zburat nemilos”, a rămas bucuria clipelor în doi, „poemul iubirii într-un dulce alint”, valsul inegalabil al vieții: „Chiar de anii peste noi au nins/Și-atunci când trece-om peste tot/Și când luminile-n cer s-au stins/Eu te-oi striga de-am să mai pot”.

    Iubirea, această febră a sufletului, este prezentă la fiecare pas în sufletul poetei , în toate diminețile , în razele aurii de soare , „în nopțile cu stele-mpodobite „, pe potecile de dor sau pe aleile cu tei. Dragostea este plămădită  „din gingășia florilor de măr „, din clipele catifelate „sfărâmate -n vâlvătaie „, în orice anotimp, în albastrele nopți sau în puful de păpădie , pe aripile amintirii , într-o simbioză cu natura veșnic tânără , cu acel cadru feeric, paradisiac, care potențează visul de iubire, cu glasul pădurii fremătând de dor.

    Iubirea este „singura vecie dată nouă”, afirma poetul Vasile Voiculescu, unica rațiune de a fi, în contrast cu destinul implacabil , efemer al omului pe pământ , cea care „ne pândise -n încordare  mai demult „, cum recunoștea poetul Nichita Stănescu sau o „dulce minune”, cum o numea poetul Mihai Eminescu.

    Pentru poeta Mihaela CD, iubirea rămâne „visul dintâi și de pe urmă”, valul „ce se sparge spre abis”, o simfonie pe portativul sentimentelor profunde:  „Și va rămâne-n veșnicie /Zâmbind prin raze celeste /Cu aceeași statornicie/Iubind pe-un fir de poveste”.

   Poezia Mihaelei CD este încărcată de simboluri și semnificații , o poezie sensibilă și profundă ce va rămâne peste timp o punte de legătură între trecut și prezent, în veșnicie, prin infinitele siderale cerești.”

Alte pagini:  

Mai citește: 

Cum pot să mă înscriu în clubul GOLD al revistei tipărite PPSM?

Mihaela CD-eseu-Întoarcerea la frumos și bun-simț