Omul și câinele…
Autor Relu Mircea
De multe ori singurătatea
E grea precum piatra de moară,
Te rogi atunci să vină moartea…
Că bătrânețea-i prea amară !!
Umblând prin parcuri singuratic
Vre-un vagabond flămând de câine,
Cu ochi blajini și trup scheletic
Se ține în tăcere după tine…
Iar sufletul tău milostiv
De cerșetor al străzii ca și el,
Se ‘ndură de sărmanul costeliv…
Și-adoptă amărâtul de cățel !!
Apoi, de-atunci, un om și-un câine
Pot fi zăriți în parc pe bancă,
Împart în doi un colț de pâine
Să aibe după ce bea apă…
Atunci când este foarte frig
Și ‘ncepe ca să cadă brumă,
Se face câinele covrig…
Și-adorm îmbrățișați sub clar de lună !!
De ani de zile sânt nedespărțiți
Și ‘mpart singurătatea ‘n doi,
Și chiar când plouă sânt văzuți
Pe-aceeași bancă mică amândoi…
Abonament revista TIPARITA 1 an
Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala care cuprinde literatura, arta, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 35 dolari canadieni.
C$35,00
