Fotografie uitată

Fotografie uitată

Autor: Ștefan Moldovan

Absent stăteam și singur, într-o seară
Tot cugetând la soarta mea în viață,
Învăluit în fumul de țigară
Și cu-n pahar de vin acrit în față.

Și am zărit pe rafturi o cutie
Pe care prafu-n straturi s-a depus,
Am dat uimit de o fotografie
Printre-amintiri din vremuri ce s-au dus.

Din ea zâmbeai senin și bucuroasă
C-ai întâlnit atunci prima iubire,
Erai ca o Madonă de frumoasă
Și ochii-ți străluceau de fericire.

Și-n suflet mi s-au cuibărit pe dată
Păreri de rău și un regret târziu
Că n-am răspuns la dragostea-ți curată
Însă de ce, eu nici acum nu știu.

Am stins țigara-apoi încet, alene
Și-am adormit, în mâini cu poza ta
Și-o lacrimă strivită între gene
Rugându-mă la cer să pot uita.