Te apropii tăcut
Autor: Mihail Janto
Te apropii tăcut, cu capul plecat,
căutând dezlegarea-n brațele Sale,
căci timpul s-a scurs într-un fir despicat,
suspine și zâmbete sentimentale.
Te-apleci cu pleoapele pline de vină,
la Icoana ce astăzi nu îți răspunde,
atât de-aproape și-ți pare străină,
doar glasul din suflet, Ea nu și-l ascunde:
– „E gol idealul ce-ai vrut să-l urmezi,
în sângele tău doar dorința și vinul,
iar dragostea mea poți s-o simți şi s-o vezi,
mângaiere-ți schimbă de-ndată destinul.”
Asculți cu regrete şi capul plecat,
cu gândul căit ce se zbate în vină,
căci poți, decăzând, să te simți împăcat,
și beznă în suflet, să-ți pară lumină !
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 