Tu scump popor roman

Autor:  Angela Adriana Marinescu

 

Poporului român, la ceas de centenar

 

Tu, scump popor român, la ceas de centenar,

Trezește-te! Privește-n trecut și-n viitor.

Ridică-te și schimbă prezentul ordinar

De care-i e rușine acestui brav popor.

 

Tu, scump popor român, ce-ai făurit o țară

Unind între hotare trei inimi de români,

Ridică-te! Privește și nu lăsa să piară

Valorile, purtate prin veacuri, de străbuni.

 

Tu, scump popor român, ce ni l-ai dat pe Cuza

Și pe atâția alții mânați de-al țării dor

Nu vezi? N-auzi? Nu suferi simțind cumplit acuza

De-a fi lăsat hoția să sece-acest popor?

 

Tu, scump popor român, revino-ți în simțire!

Prostia nu-i virtute, minciuna nu-i altar,

Nu construiești o țară prin furt și nesimțire,

Și nu calci în picioare nici steag, nici ideal.

 

Tu, scump popor român, aflat în amorțire,

Ridică-te din somnul în care ai căzut!

Bucăți din tine pleacă, plângând, în pribegire,

Smulse din trupul țării în care s-au născut.

 

Tu, scump popor român, urmează-ți calea dreaptă

Și nu te-ntoarce-n timp, istoria s-o repeți

Adu-ți copiii-acasă și ce-ai stricat, îndreaptă

Și din greșeli, încearcă, popor român, să-nveți !

 

Tu, scump popor român, la ceas de centenar

Privește, cumpănește și vezi ce-ai devenit.

Transform-acum prezentul acesta ordinar

În viitor frumos, poporul meu iubit !