ÎN PRAG DE NOIEMBRIE Autor: Aurelia Oancă   În prag de Noiembrie vine, O clipă tăcută și grea, Mă ține de mână și-mi spue: Urmează o vreme mai rea. Au fost zile calde și bune, Dar toamna se duce încet, Cu norii de ploi peste lume Și vântul ce-i face concert, Cu fluier și tobe … Continuă lectura Aurelia Oancă-ÎN PRAG DE NOIEMBRIE →

RIDICĂ FRUNTEA Autor: Aurelia Oancă   Semețe creste își ridică fruntea Spre cerul de azur cu nori pudrat, Sărutul lor înseamnă că sunt puntea, Spre infinitul vast și-ndepărtat.   Cu haina lor de verde peste trupuri, Mai spun cum pot că ei încă sunt vii, Cu trup de stâncă ridicat în timpuri, Când zările erau … Continuă lectura Aurelia Oancă-RIDICĂ FRUNTEA →

MAI VINO IAR Autor: Aurelia Oancă   Mai vino iar pe-aleea tapetată, Cu frunze moarte și păreri de rău, Acum e toamnă, vara e uitată Și-ascunsă-n a eternului pârâu.   Doar pașii noștri să se-audă-n tihnă Și gândurile care scriu povești, Și-o inimă ce nu are odihnă, Cât eu mai sunt și cât tu încă … Continuă lectura Aurelia Oancă-MAI VINO IAR →

ÎN ABURI DE CAFEA Autor: Aurelia Oancă   Pe masa din grădină, așa-ntr-o doară, S-au scuturat și frunze, dar și flori, Eu stau și-ascult acum ca prima oară, Romanța toamnei ce îmi dă fiori. În crizanteme a dosit caietul Cu versuri scumpe și cu amintiri, Pe care-n strofe le-a cuprins poetul Și-n care își cânta … Continuă lectura Aurelia Oancă-ÎN ABURI DE CAFEA →

LUMINI DE FOC Autor: Aurelia Oancă   Lumini de foc străbat pădurea verde Și-i fac podoaba-n galben-auriu, Pe ramuri se ascunde și se crede, C-așa este mai bine și să știu,   Că vine vremea când se-alintă vântul Și smulge de pe ramuri tot ce-i viu, În palma lui le-adună-ncet pământul Și le păstrează-n sân … Continuă lectura Aurelia Oancă-LUMINI DE FOC →

VISE LA BORCAN Autor: Aurelia Oancă     Am adunat în taină multe vise Și le-am ascuns pe raft într-un borcan, Acolo doar iubirii-i sunt permise Să-și lase fluturi mici ca paravan.   Le-am așezat pe flori pe fiecare Și le-am cântat atunci când s-au culcat, Un dor nebun a risipit o boare Și s-a … Continuă lectura Aurelia Oancă-VISE LA BORCAN →

RĂSFĂȚUL TOAMNEI Autor: Aurelia Oancă   Răsfață-ți toamnă pleata aurie, În apele e tremură ușor, Cu raze calde-n dulce armonie Și toate-acestea în sublim decor.   Din margine de lume se ivește O adiere cu miros de vin, În boabe dulci o rază rătăcește Și își îmbracă-n aur bobul plin.   Visează cerul cu sclipiri … Continuă lectura Aurelia Oancă-RĂSFĂȚUL TOAMNEI →

UN AMURG MAI VIOLET Autor: Aurelia Oancă   Printre picături de seară Și o rimă de poet, Cântă lin a mea vioară, O pictură-n șevalet.   Din amurgul ei răsare Trăsătura de penel Când pe cer, luna apare Ca un tainic menestrel,   Ce-și adună în cuvinte Notele puse-n culori Și în cântecul fierbinte Lasă … Continuă lectura Aurelia Oancă-UN AMURG MAI VIOLET →

DIN MARGARETE, SALBĂ Autor: Aurelia Oancă   Am împletit din albe margarete, O salbă și-am pudrat-o cu speranță, Legată de un scaun cu regrete, Ce sta pe prispă plin de importanță.   Eu am sperat așa că voi mai ține, Un strop de vară pentru ochii tăi, Ce au simțit că iarăși toamna vine, Cu … Continuă lectura Aurelia Oancă-DIN MARGARETE, SALBĂ →

PĂDUREA DE FAGI Autor: Aurelia Oancă   S-a rătăcit frumoasa doamnă în făget Și cu vopsea din plete a alungat speranța, Ce sta ascunsă-n frunze și fără vreun regret, A dat semnal de toamnă, prin: „Bună dimineața!”   Cu vântul prinși de mână și cu găleata plină, S-a apucat în grabă să pună-n șevalet, Bucata … Continuă lectura Aurelia Oancă-PĂDUREA DE FAGI →

SE SCUTURĂ DIN RAMURI Autor: Aurelia Oancă   Se scutură din ramuri poeme ruginite, Care se țin de mână cu vântul cel hoinar Și lasă-n urmă pagini de viață netrăite, Apoi în palma lată a solului răsar.   Podoaba colorată ce-a fost cândva mai verde, Se-așază cu tandrețe la poalele ce tac Și fac din … Continuă lectura Aurelia Oancă-SE SCUTURĂ DIN RAMURI →

RĂSFĂȚUL TOAMNEI II Autor: Aurelia Oancă   O nouă zi se naște peste lume, Cu bucurii și soare alintat, Să scuturăm povara de cutume Și s-o pornim la drum că nu-i păcat.   E darul sfânt ce ni se dă cu zorii Și cu lumina veselă ce vrea, Să nu lăsăm să piară-n noi fiorii … Continuă lectura Aurelia Oancă-RĂSFĂȚUL TOAMNEI II →

SPLENDOAREA DE VERDE Autor: Aurelia Oancă     Pe creste de stâncă lumina răsare Și-și spală privirea cu nori rătăciți, Dar pune în suflet o rază de soare Și spune voioasă: Să fiți fericiți!   Cu cetina verde și brazii salută, Ivirea luminii în zorii de zi, Tăcerea se-arată tăcută și-ascultă Cum triluri de păsări … Continuă lectura Aurelia Oancă-SPLENDOAREA DE VERDE →

BĂNUȚII TOAMNEI Autor: Aurelia Oancă   Mi-ai presărat bănuții la picioare, Ca talpa mea să plângă peste ei, Nu pot să-i calc și simt că totul doare, Acum când tu te plimbi peste alei.   Fii bună, toamnă, eu ți-i dau simbrie Pentru un ram mai verde prin păduri, Alungă-n drum o haină arămie Și … Continuă lectura Aurelia Oancă-BĂNUȚII TOAMNEI →

TOAMNA RĂTĂCITĂ Autor: Aurelia Oancă   S-a rătăcit printre mesteceni toamna, Cu trena ei de galben-auriu, În plete și-a aprins culoarea, doamna Și a făcut-o roșu-arămiu.   Peste copaci aruncă iar rugină, Ca tot ce-a fost din vară să nu stea, Pe ramuri mândre ca și o regină Să se alinte-n verdele sadea.   Doar … Continuă lectura Aurelia Oancă-TOAMNA RĂTĂCITĂ →

SĂRUTĂ-MI FRUNTEA Autor: Aurelia Oancă   Sărută-mi fruntea cu lumină pură Și frunza mea pe ramuri s-o păstrezi, Nu mai lăsa un vânt ce verde-mi fură Și nu-l lăsa să urle prin livezi.   Mai lasă-mi Toamnă al păsărilor cântec În ramurile pline de frumos, Să îl ascult ca pe un vechi descântec, Ce-și duce … Continuă lectura Aurelia Oancă-SĂRUTĂ-MI FRUNTEA →

DAR VOI VENI Autor: Aurelia Oancă   Să știi c-am pus pe-o frunză arămie, Un strop de dor ca roua cea din zori, Ea mi-a răspuns cu glasul din vecie, Tu să nu plângi ca mine uneori.   Tu ai în viața ta un car de vise Și gânduri calde despre tot ce este, Ascuns … Continuă lectura Aurelia Oancă-DAR VOI VENI →

SĂRUT DE TIMP Autor: Aurelia Oancă   Sărut de timp peste pământ se pune Și clipele se sting în frunze mii, Sub razele de soare când apune, Furând din nori culorile-arămii.   Peste pământul trist își pune palme Ce în culori de aur s-au vopsit, El le primește cu atingeri calme, Din anotimpul care-a poposit, … Continuă lectura Aurelia Oancă-SĂRUT DE TIMP →

CAIETUL MEU ALBASTRU (pentru Dana Zen) Autor: Aurelia Oancă   Un gând pribeag se plimbă prin odaie Și-mi murmură în felul său, timid, Notează-ți azi un vers stropit de ploaie Și fă-i din vise un lăcaș candid.   Privesc apoi spre locul unde este, Cu file triste, un caiet albastru, Este brodat cu file de … Continuă lectura Aurelia Oancă-CAIETUL MEU ALBASTRU →

DIN ȘOAPTE Autor: Aurelia Oancă   Din șoapte se naște iubirea, Din șoapte se nasc poezii Și tot printre șoapte trăirea Din clipe de-acum sau târzii.   Trecutul își scutură trena, Prin șoapte-ngropate-n adânc, Sub cap când se-așază iar perna Și lași totul nopții, visând.   Lumina prunciei străbate, Pe colțuri de stele trecând, Sub … Continuă lectura Aurelia Oancă-DIN ȘOAPTE →

SALUTUL FLORII Autor: Aurelia Oancă     Îmi spune-o floare: „Bună dimineața!” Cu rouă pe obraji de catifea Și-un zâmbet îmi înseninează viața, Apoi admir cum roua ei și-o bea.   Suavele petale stau la soare Și-n zorii zilei mierea-și pregătesc, Pentru albine harnice ce-n floare, Găsesc nectarul bun, dumnezeiesc.   Privirea mea se-nalță iar … Continuă lectura Aurelia Oancă-SALUTUL FLORII →

O LINIȘTE PĂTRUNDE Autor: Aurelia Oancă   Cu străluciri suave se revarsă, O rază, două peste lacul sur, În rătăciri de frunze pe sub mur, Ce lângă apă își făcuse casă.   Și cerul parcă spune „Seară bună!” Cu norii lui puțin mai supărați, Iar brazii verzi cu trupuri ca doi frați, Își pregătesc din … Continuă lectura Aurelia Oancă-O LINIȘTE PĂTRUNDE →

DESCHIDE PORȚI Autor: Aurelia Oancă   Când porțile din suflet s-ar deschide Și ai lăsa în templul tău de dor, Ce va veghea apoi se va aprinde, Lăsând în urmă pașii unui nor,   Atunci tu vei putea vedea frumosul Ce este înzidit pe-acest pământ, Vei frământa din clipe grele sosul Ce-l vei ascunde-n taina … Continuă lectura Aurelia Oancă-DESCHIDE PORȚI →

SĂ NU MAI LAȘI Autor: Aurelia Oancă   Să nu mai lași o lacrimă să curgă Pe chipul tău cel trist și ostenit Și să nu lași durerea să te frângă, Și sufletul să-ți fie iar rănit.   În lumea asta plină de durere, Să treci cu pasul ferm și hotărât, În inimă să porți … Continuă lectura Aurelia Oancă-SĂ NU MAI LAȘI →

DOR DE VARĂ Autor: Aurelia Oancă   Un fotograf mai înzestrat, A pus pe-o pânză dorul său, Ce-n vară s-a îndepărtat Lăsând în urmă curcubeu,   De roșu, galben și de verde, Ce se revarsă peste tot Și-n câmpul care-n zări se pierde, Dar poartă-n poale grâul copt.   O adiere caldă vine Și gându`-l … Continuă lectura Aurelia Oancă-DOR DE VARĂ →

IUBEȘTE RĂSĂRITUL Autor: Aurelia Oancă   Iubește răsăritul și fă-i o plecăciune Și mulțumiri în rugă vieții să-i aduci, Cu raze ce-au tăiat negrul tăciune Și l-au trimis departe, peste lunci.   Iubește răsăritul, e sensul zilei care Se naște-n zori, lumina-mprăștiind, Peste natură și peste hotare Și negrele himere pustiind.   În fiecare rază … Continuă lectura Aurelia Oancă-IUBEȘTE RĂSĂRITUL →

SCRISORI ȚI-AM SCRIS Autor: Aurelia Oancă   Scrisori ți-am scris pe fiecare frunză Și le-am timbrat cu un sărut timid, Le-am pus apoi în zbor de buburuză Cu aripi roșii și-ntr-un joc candid.   De vor ajunge slovele la tine, Să le citești și să asculți ce vor, În ele este gândul meu de bine … Continuă lectura Aurelia Oancă-SCRISORI ȚI-AM SCRIS →

ÎNTÂLNIRE RECE Autor: Aurelia Oancă   Sus pe dealuri se abate Iarna cu picior de nea, Toamnei fulgi îi pune-n spate Iar din nori face perdea,   Care-și scutură preaplinul Peste-al ierbii fin covor, Înghețându-i viei vinul Ce-a rămas să dea onor.   Cu salut de frunze arse Spune Toamna: Eu mă duc! Iarna-i spune: … Continuă lectura Aurelia Oancă-ÎNTÂLNIRE RECE →

COPILĂRIA NEAMULUI NOSTRU Autor: Aurelia Oancă   Orice popor copilărie are, Dar nu ca noi, copii de dac apus, O falnică poveste pusă-n piatră, Este copilăria dacului răpus.   Copii în brațe sau la sânul mamei, Copii în cârcă sau copii pe jos, Sunt toți acei ce-au fost copiii țării, Când lupte grele i-au întors … Continuă lectura Aurelia Oancă-COPILĂRIA NEAMULUI NOSTRU →

RUGĂMINTE Autor: Aurelia Oancă   Să nu mai lași să plângă trandafirii Tu, toamna mea cu plete ruginite, Ei sunt și-au fost simbolul fericirii Și-al sufletelor triste și rănite.   Ești prea frumoasă-n straie colorate, Cu trena lungă de frunziș căzut, Cu brațe pline de gutui pudrate Și multe alte roade ce-ai făcut,   Să … Continuă lectura Aurelia Oancă-RUGĂMINTE →

UN COȘ CU FLORI Autor: Aurelia Oancă   Un coș cu flori din visteria toamnei, Am pregătit și vreau să le ofer, Cu-al lor parfum să-i amintească doamnei, Că totul, totul este efemer.   Azi a venit cu straie colorate Și se alintă prin păduri și văi, Aruncă bruma peste poame coapte Și se răsfață … Continuă lectura Aurelia Oancă-UN COȘ CU FLORI →

DIALOG Autor: Aurelia Oancă     Mă mai cunoști? M-a întrebat C-o adiere lină, Un vânt călduț, deloc turbat Și-o mângâiere fină.   Îmi amintesc de tine vag, Dar parc-ai fost la mine Și-n anul dus pe-al vremii prag, Acum te știu! Ești bine?   Mă simt puțin însingurat, Îmi spune-n șoaptă vântul, Căci frații … Continuă lectura Aurelia Oancă-DIALOG →

„LASĂ-MI TOAMNĂ” Autor: Aurelia Oancă „LASĂ-MI TOAMNĂ”   Lasă-mi toamnă verdele în ramuri Și-n grădină lasă-mi trandafiri, Poartă-n zări a tale triste flamuri Și mai lasă locul la iubiri.   Nu-mi fura frumosul de pe chipuri Și nu-mi face dintr-o zi coșmar, Pune peste iarbă flori ce-n timpuri Vor străbate clipele de-amar.   Lasă-mi toamnă … Continuă lectura Aurelia Oancă-„LASĂ-MI TOAMNĂ” →

AM VENIT... Autor: Aurelia Oancă   Am venit dragă pădure Să îți pun cununi pe ram! Verdele din el să-l fure Și să-l pună flori la geam.   Am adus un braț de frunze, Galbene și arămii, Să le fac a mele buze Peste dealuri și câmpii.   Bună dimineața, lume! Chiar de nu vă … Continuă lectura Aurelia Oancă-AM VENIT… →

CÂND AI URCAT... Autor: Aurelia Oancă   Când ai urcat un munte prea înalt, Să afli taine care n-au fost scrise Ca să cobori nu e un simplu salt, Pentru că treptele sunt interzise.   Poți să rămâi acolo sus, pe stâncă Și hrana ta să fie slova scrisă, Iar apa este-n cupa prea adâncă … Continuă lectura Aurelia Oancă-CÂND AI URCAT… →

AȘ VREA SĂ ZBOR Autor: Aurelia Oancă   Aș vrea să zbor cu aripile-ntinse Și să cuprind pământul din priviri, Să nu mă simt lezată de ne-nvinse Obstacole sau grele amintiri.   Să-mi fac din brațe, noi aripi albastre Și cerul să-l străbat în zborul meu, Să rătăcesc prin zările sihastre Și să mă simt … Continuă lectura Aurelia Oancă-AȘ VREA SĂ ZBOR →

VIAȚA-I UN SPECTACOL Autor: Aurelia Oancă   Când ai venit pe lume cu un țipăt, Ai pus în el dorința de-a trăi, Iar mamei tale i-ai cusut noi aripi Ca să te poată crește și-ocroti.   Nu ai știut atunci că-i un spectacol, Această viață-n care ai venit, Dar ai simțit în suflet o dorință, … Continuă lectura Aurelia Oancă-VIAȚA-I UN SPECTACOL →

GRĂDINA VIEȚII Autor: Aurelia Oancă   Am rupt o frunză din grădina vieții Și am ascuns-o-n magicul album, Ce poartă-n suflet anii tinereții, Care s-au dus în vreme ca un fum.   O lacrimă se scurge peste clipe Și le transformă-n franjuri la un colț De stei crescut pe-a timpului aripe, Ce s-au sfărmat lovind … Continuă lectura Aurelia Oancă-GRĂDINA VIEȚII →

AMURG Autor: Aurelia Oancă   Când soarele-și gătește asfințitul Pe nori de aur cu sclipiri de jar, Își rotunjește chipul după fusul Ce stă la pândă colorând sumar, Întinderea albastră ce se zbate Între senin și noaptea din apus, La orizont un foc tot mai răzbate Și peste toate liniște a pus. Pe câmpul care-așteaptă … Continuă lectura Aurelia Oancă-AMURG →

MAI LASĂ-MI VIAȚĂ Autor: Aurelia Oancă   Mai lasă-mi viață din a tale taine Și dă-mi puterea ta să le-nțeleg, Nu vreau să port de-acum aceleași haine Și nici de neprieteni să mă leg. Mai vreau fărâma-n care scrie mare, Că doar iubind poți dragoste să ai, Poate-i prea mult sau poate mi se pare, … Continuă lectura Aurelia Oancă-MAI LASĂ-MI VIAȚĂ →

VENIT PE LUME Autor: Aurelia Oancă       Venit pe lume cu priviri de stele Și ochii de tăciuni ce s-au aprins, Lumina lor cu străluciri rebele, A străbătut și-ntregul necuprins. Cu lacrimi de durere pentru țară Și cu iubirea pentru-al ei popor, Ai alintat pământul de povară Și ai lovit în cozi pentru … Continuă lectura Aurelia Oancă-VENIT PE LUME →

PICĂTURILE DE PLOAIE Autor: Aurelia Oancă   Picăturile de ploaie pe o ramură subțire, Stau ca lacrimi atârnate de o vagă amintire,   Și se scaldă-n apa clară cu oglizi de curcubeu, Printre margini modelate de al ploii mare zeu.   Într-o fină alintare trece vântul suspinând, Dar în trecere-i rămâne suspendat un strop de … Continuă lectura Aurelia Oancă-PICĂTURILE DE PLOAIE →

          EA, FEMEIA Autor: Aurelia Oancă       Frumusețea se răsfață, În ochi negri plini de foc, Ce dau clipelor o viață Și iubirii tainic joc.   Ea, femeia în albastru Plină de al lui mister, Bibelou de alabastru, Ce-i cuprins în strop de cer,   Și coboară peste trupul, … Continuă lectura Aurelia Oancă-EA, FEMEIA →

LUCEAFĂR BLÂND Autor: Aurelia Oancă     Din veșnicie tu cobori Și-n sufletele noastre pui, Cuvintele ce-s vii comori Să știm, ca tine altul nu-i. Prin ochii tăi din alte zări Vedem și codrul, și minunea Ce se coboară peste mări, Apoi întunecă genunea. Din vis de floare cu văpăi Se naște și iubirea, Tu, … Continuă lectura Aurelia Oancă-LUCEAFĂR BLÂND →

MĂ PLEC, MĂRITE Autor: Aurelia Oancă   Mă plec în fața ta mărite, Al poeziei domn acum o stea, Cu razele din suflet aurite Și cu lumină-n ochi de catifea. Mă plec și-ți mulțumesc fierbinte, Pentru comori ce s-au născut aici, În țara asta cu meleaguri sfinte Și cu străbuni semeți și fără frici. Genunchiu-l … Continuă lectura Aurelia Oancă-MĂ PLEC, MĂRITE →

CU FIECARE CLIPĂ... Autor: Aurelia Oancă     Cu fiecare clipă care vine Mai faci un pas pe drum spre viitor, Nu o cunoști dar simți că pentru tine E veșnicia prinsă-n bob de dor. Nu știi nimic din clipa viitoare, Nu știi nimic din tot ce va urma, Dar timpul trece pe a lui … Continuă lectura Aurelia Oancă-CU FIECARE CLIPĂ… →

IUBIREA E MAGIA Autor: Aurelia Oancă   Când dragostea înșiră noi petale Într-un buchet superb de liliac, Și printre ele gândurile tale Care-mi mângâie dorul cam posac. Parfumul lor îmi murmură în șoapte Poemul scris cu inima vibrând, În zori de zi după trecuta noapte Ce îmi pătrunde-n suflet și în gând. Iubirea e magia … Continuă lectura Aurelia Oancă-IUBIREA E MAGIA →

UN CHIP DE IRIS Autor: Aurelia Oancă   În trup de floare s-a trezit speranța Și-ntre petale a sădit un vis, Cu violetul vesel prinde viața O mică parte dintr-un paradis. Cu gingășia și cu-a ei candoare Te-mbie la un tainic legământ, Să uiți privind-o că în suflet doare Un gând hoinar sau un rebel … Continuă lectura Aurelia Oancă-UN CHIP DE IRIS →

CHIAR DACĂ... Autor: Aurelia Oancă         Chiar dacă te doare aripa Și zborul îți este înfrânt, Cuprinde cu brațele clipa Și fă-i un adânc jurământ, S-o vindeci de rănile toate Și iarăși putere să-i dai, Vedea-vei atunci că se poate Și-n ochi de lumină să stai, Să-ți numeri în taină tăciunii Ce-au … Continuă lectura Aurelia Oancă-CHIAR DACĂ… →

DIN AMINTIRI... Autor: Aurelia Oancă   Din amintiri se naște o poveste, Ce se îmbracă în suav parfum, Ce-a mai rămas în timp și ce mai este, Prezent, trecut, ce-i risipit în fum. Privești cu ochi-nlăcrimați la chipul, Ce are bucle și în ochi senin, Un fotograf ce poate face clicul, Aruncă anii într-un magic … Continuă lectura Aurelia Oancă-DIN AMINTIRI… →

AL NOSTRU GRAI Autor: Aurelia Oancă   Oriunde te vei duce, Oriunde te-ai afla, Nu este grai mai dulce, Decât în țara ta. Din slovele ce-s scrise Și glas armonios, Poți povesti de vise, Poți spune ce-i frumos. Când inima ta plânge, Este cuvântul Dor, Ce are-n trup și-n sânge, Esență și fior. Nu este-n … Continuă lectura Aurelia Oancă-AL NOSTRU GRAI →

O NOAPTE DE MISTER Autor: Aurelia Oancă   O noapte de mister iar mă alintă, Cu nuferii ce-i poartă peste lac, Pun geană peste geană obosită Și-ascult povestea serii, apoi tac. E prea frumoasă zâna ce se scaldă, În apele ce tremură ușor, Cu unda lor ce este blândă, caldă, Îi susură al nemuririi dor. … Continuă lectura Aurelia Oancă-O NOAPTE DE MISTER →

DRUMUL VIEȚII Autor: Aurelia Oancă       În mersul tău prin viață întâlnești Și drumuri noi dar și răscruci ciudate, Nu știi atunci pe care să pornești Și nici care sunt cele-adevărate. Nu sunt inscripții pe plăcuțe reci Și nici povețe nu ai cui a cere, Mai plimbă-ți pașii printre mici poteci Și vei … Continuă lectura Aurelia Oancă-DRUMUL VIEȚII →

DE VOI STRĂBATE... Autor: Aurelia Oancă     De voi străbate veacul cu negurile toate Și-n trupul țării mele găsi-voi nestemate, Să știi copil ce astăzi pe lume tu nu ești, Fiind un suflet tainic în granițe cerești,   Că am avut o țară ca raiul pe pământ, Bogată-n toate cele, bogată în cuvânt. Și … Continuă lectura Aurelia Oancă-DE VOI STRĂBATE… →

ROMANȚA DE IUBIRE Autor: Aurelia Oancă         În serile tăcute și printre gânduri multe, Se leagănă romanța în sufletul cu dor, Doar o iubire mare mai știe s-o asculte Printre fărâme calde din timp și care mor. Un vis frumos ce fost-a povestea mea și-a ta, S-a risipit în vreme pe valul … Continuă lectura Aurelia Oancă-ROMANȚA DE IUBIRE →

DINTRE ZIDIRI DE PIATRĂ Autor: Aurelia Oancă   Dintre zidiri de piatră altarul se înalță Și-n strălucirea zilei rostește rugăciuni, Spre Dumnezeu întinde o frunte mai semeață, Care-i prezintă lumii c-aici trăiesc români. Când cerul îi atinge o creastă-ncărunțită, De trecerea de vreme, de viață, de nevoi, Cu lacrima ce curge pe piatra amuțită Se … Continuă lectura Aurelia Oancă-DINTRE ZIDIRI DE PIATRĂ →

COMORI NEBĂNUITE Autor: Aurelia Oancă   În suflet port comori nebănuite, Din care mai culeg câte o stea, Îi șlefuiesc mici colțuri ce-s ciobite Și-mi spun că ea e totuși steaua mea. Când te privesc și inima îmi spune, Că ești om bun și să te iau la braț, Din suflet iau spirale puse-n strune, … Continuă lectura Aurelia Oancă-COMORI NEBĂNUITE →

ÎN CÂMP DE MACI Autor: Aurelia Oancă       În câmp de maci eu am visat odată, Cum braț la braț noi doi că ne plimbăm, Ca să uităm de lume câteodată Și de a ei mânie să uităm. Să împletim din șoapte dulci poeme, Apoi să le cântăm visând cu dor, La ce … Continuă lectura Aurelia Oancă-ÎN CÂMP DE MACI →

O LUMINIȚĂ Autor: Aurelia Oancă     Pe trup de lujer s-a aprins, O luminiță, alta moare, Când brațul crește-n soare prins Și nici nu simte ce mult doare, Când o corolă s-a uscat, Lăsând în urmă frumusețea, Da-i legea firii, nu-i păcat, Din ea se naște tinerețea. Cu fața gingașă de floare, Se-nalță-n fiecare … Continuă lectura Aurelia Oancă-O LUMINIȚĂ →

ANOTIMPURILE Autor: Aurelia Oancă   Sunt anotimpuri când răsare viața, În fiecare fir ce-a înverzit Și când un ochi străbate dimineața, Din ziua care-abia ce s-a trezit. Mai sunt și anotimpuri când parfumuri De pomi în floare te colindă iar, Sub pașii tăi răsar culori pe drumuri Iar nopțile au Luna-n post de far. În … Continuă lectura Aurelia Oancă-ANOTIMPURILE →

CÂND LINIȘTEA... Autor: Aurelia Oancă   La poale, lângă deal e-o casă mică, C-un ochi de geam și-o ușă-n trupul ei, Stă-n liniște și fără nicio frică Și-ascultă dragi povești spuse de zei. În trecerea-i fugară timpul spune Că-n ea s-au pus ștergare pe pereți Și lampa mică-atunci când iar apune, Sub geana nopții, soare … Continuă lectura Aurelia Oancă-CÂND LINIȘTEA… →

CUPA FERICIRII Autor: Aurelia Oancă         În zori de zi când se trezește viața Și pune rouă peste câmpul nud, Salutul viu de : Bună dimineața! Străbate universul încă ud. Un ciripit suav ce gângurește, Prin ramuri cu veșmânt de frunză verde, Arată că și zborul se trezește Și printre gene mici … Continuă lectura Aurelia Oancă-CUPA FERICIRII →

VEI RĂMÂNE IUBIREA MEA Autor: Aurelia Oancă Degeaba-mi spun că nu te mai iubesc,Cuvintele de-a valmă mă-mpresoară,Eu calea doar spre tine o găsesc,Deşi îmi spun a nu ştiu câta oară,Nu vreau iluzii să înşir pe razeDe lună sau de soare, neîncetat,Mi-e greu şi vreau s-o spun în fraze,Cum două inimi dorul nu-l răzbat.Cum ar putea … Continuă lectura Aurelia Oancă-VEI RĂMÂNE IUBIREA MEA →

ȚINE-MĂ ÎN BRAȚE... Autor: Aurelia Oancă     Ține-mă în brațe fericire, Spală-mi fața doar cu roua ta, Scutură-mi din pomul tău, iubire, Dă-mi putere din puterea ta.   Du-mă la izvorul care plânge Cu albastre lacrimi de opal, Dă-mi sărut când inima se frânge La apus de soare, după deal.   Fă-mi din rătăciri … Continuă lectura Aurelia Oancă-ȚINE-MĂ ÎN BRAȚE… →

POVESTEA PĂMÂNTULUI Autor: Aurelia Oancă   Din șesul blond și până sus pe creste, Pământul are-n fiecare loc, Un cântec drag sau câte o poveste, Sau uneori crâmpeie mici de joc.   Își scoate-n crânguri câte-o doină dulce, Sau face din alun fluier duios, În mici izvoare sufletul și-l duce Spre-ntinsul mării-n cânt melodios.   … Continuă lectura Aurelia Oancă-POVESTEA PĂMÂNTULUI →

CA MUNTELE SĂ FII Autor: Aurelia Oancă   Atâta măreție ne-mpresoară, Atâta farmec pus de Dumnezeu, Și timpul se oprește, nu mai zboară, Ci se ascunde-n braț de curcubeu. Cu frunțile de stâncă se ridică, Masivul falnic până sus la cer, Și veșniciei trupul și-l dedică, Să fie scutul celor ce nu pier. Cu brazi … Continuă lectura Aurelia Oancă-CA MUNTELE SĂ FII →

TRĂIȚI FRUMOS Autor: Aurelia Oancă   Când timpul se sfărâmă peste vreme Și își aruncă-n aer supărat, Rotițe, ace negre și sisteme, Lăsând în urmă damful alterat, De răutatea care viețuiește Și care poartă-n suflet greu suspin, Trecând prin viață, vamă nu plătește, Iar uneori din timp își face chin. Dar universul cu pulsații clare, … Continuă lectura Aurelia Oancă-TRĂIȚI FRUMOS →

„ȘI DACĂ...” Autor: Aurelia Oancă   Și dacă eu aș vrea să scriu, Emine ca și tine, Presară slove-ntr-un pustiu Ce crește doar în mine. Sub steaua ta să mai veghez Când luna-ncet se duce, După un nor, s-o priveghez Să-i fie somnul dulce. În mintea mea te-ai cuibărit Cu rimele perfecte, Eu scriu un … Continuă lectura Aurelia Oancă-„ȘI DACĂ…” →

FII TU OMUL... Autor: Aurelia Oancă   Încearcă să fii gingaș ca o floare, Când zorii-și lasă roua peste ea, Dar să nu uiți că bunătatea are Și spini de ură prinși în urma sa. Privește cu-ndrăzneală răsăritul Și lasă răul în chilia sa, Fii omul nou ce vede infinitul Cuprins în ochii tandri de … Continuă lectura Aurelia Oancă-FII TU OMUL… →

AL VIEȚII LANȚ Autor: Aurelia Oancă   Când gândul va străbate veșnicia Și-n roua dimineții va pătrunde, Atunci va răsări și poezia, Ca florile pe câmpurile nude. Și-n adieri de vânt vor crește-aripe, Ce vor purta parfumul ei nescris, Cerând răgazul tainic unei clipe Și timpului, un călător convins. În sărutări de ploaie risipită, Peste … Continuă lectura Aurelia Oancă-AL VIEȚII LANȚ →

ROMANȚA SERII Autor: Aurelia Oancă   În seri de aur când apune, Al zilei astru-ncet, încet, El printre nori capul și-l pune Ca într-un joc mai desuet. Cu roșii flăcări se-nvelește Și-i lasă nopții catifea, Apoi când luna se trezește, În neguri licăriri va da, Împodobind cerul cu stele, Ce în imensul lor balans, Vor … Continuă lectura Aurelia Oancă-ROMANȚA SERII →

VIAȚA E UN RĂSĂRIT Autor: Aurelia Oancă   Viața e un răsărit de soare, Iar timpul ce-l trăiești este o zi, Apusul ei se stinge-ntre altare În care se mai roagă cei ce-s vii. Un singur drum străbați în viața dusă, Acela este scris în magic tom, Pe care îl citești și-n mintea pusă, Vei … Continuă lectura Aurelia Oancă-VIAȚA E UN RĂSĂRIT →

NEAMUL Autor: Aurelia Oancă   O legătură dulce și tot ce eu mai am, E rădăcina sfântă lăsată de-al meu neam, Și de mlădița nouă ce crește-n trupul meu, Acesta este neamul, acum și tot mereu. Istoria ne-arată că-n glia strămoșească, Se odihnesc eroii sub pronia cerească, Și ne mai spune-n lecții demult, demult apuse, … Continuă lectura Aurelia Oancă-NEAMUL →

GRĂDINA SFÂNTĂ Autor: Aurelia Oancă   Cu inima ascunsă-ntre zăbrele Și sufletul încătușat de dor, Privesc spre cerul meu stropit cu stele Și luna adormită pe un nor. Din depărtări răsună iar cu jale, O doină plină de necaz și dor, Străbate munții și apoi la vale Își poartă versul pe un mic izvor. De … Continuă lectura Aurelia Oancă-GRĂDINA SFÂNTĂ →

MĂ DOR ARIPILE RĂNITE Autor: Aurelia Oancă   Mă dor în zbor aripile rănite, Mă dor în glas cuvinte nerostite, Îmi plânge-n ochi o lacrimă amară, Îmi lăcrimează gându`-n astă seară. Privesc în noapte cerul plin de stele Ce-mi fac un semn să caut printre ele, Un foc ce arde cu lumin-albastră, Ce poartă-n flăcări … Continuă lectura Aurelia Oancă-MĂ DOR ARIPILE RĂNITE →

SUNT DOAR UN VERS Autor: Aurelia Oancă   Din trandafir de rouă mi-e făptura Și din petale am suav veșmânt, Din cer senin îmi e căutătura Și sunt femeie pe acest pământ. Cu zâmbet tandru ma-nzestrat natura Pe chipul dăruit de Dumnezeu, Pornesc pe drumul vieții aventura În care pași mă poartă, să fiu Eu. … Continuă lectura Aurelia Oancă-SUNT DOAR UN VERS →

CINE SPUNEA? Autor: Aurelia Oancă   Cine spunea că nu este iubire? Cine credea că totul a apus? O floare-n dar aduce fericire Și totul fără vorbe este spus. Și-n ramuri de pădure se aude Povestea tandr-a celor ce iubesc, Mici zburătoare ce n-au cuvinte nude, Ele își spun iubirea, ciripesc. Sau veverițe cu priviri … Continuă lectura Aurelia Oancă-CINE SPUNEA? →

CHEIA Autor: Aurelia Oancă   Cu inima la cheie ți-am dat cândva iubirea Și cu speranțe prinse într-un buchet de flori, Atunci credeam în tine, că tu ești fericirea Și îmi umpleam tot gândul cu tandri ei fiori. Dar timpul care trece și zgârie prin neguri, A rătăcit o cheie din alte mari iubiri, Tu … Continuă lectura Aurelia Oancă-CHEIA →

POVESTE DE IUBIRE Autor: Aurelia Oancă   Cu dorul rătăcindu-se-ntre rânduri Și slove negre pe un alb decor, Văd chipul tău ascuns la mine-n gânduri Și-o perlă albă a căzut de dor. O rază caldă ce de sus coboară Și-și face rondul printre frunze verzi, Alină dorul care vrea să doară, Și-l risipește-n ochii ce … Continuă lectura Aurelia Oancă-POVESTE DE IUBIRE →

MAI BEA CU MINE O CAFEA Autor: Aurelia Oancă     Voi pune-n ceașca de cafea Un strop de bucurie, Ca tu atunci când o vei bea În suflet să îți fie, Doar bine și frumos etern, Pe pagina nescrisă Din gândul tău rănit și tern, De-o dragoste ucisă. Mai bea cu mine o cafea … Continuă lectura Aurelia Oancă-MAI BEA CU MINE O CAFEA →

TAINA NOPȚII Autor: Aurelia Oancă   Taina nopții mă cuprinde Cu-a ei brațe de opal, Lacrima din ochi se-aprinde Peste-al strălucirii val. Stele una câte una Se agață-n părul meu, Îmi zâmbește tainic luna, Iar eu simt sărutul tău. Din îndepărtata zare Mai culeg câte o stea, O așez în palma care Un obraz mai … Continuă lectura Aurelia Oancă-TAINA NOPȚII →

  PUNTEA MIȘCĂTOARE Autor: Aurelia Oancă   Pe puntea mișcătoare a vieții, Îmi tremur pașii c-un ciudat fior Și c-un salut în pragul dimineții, Când stelele se duc, apun și mor. O mână nevăzută-mi ține brațul Și mă ajută când eu dau de greu, Mă scoate viu când mă cuprinde lațul Ce parcă se așază-n … Continuă lectura Aurelia Oancă-PUNTEA MIȘCĂTOARE →

CUVINTELE Autor: Aurelia Oancă   Cu taina lor adânc strălucitoare, Cuvintele mă-nvață să citesc, Să înțeleg ce spune-un val de mare Și muntele cel-nalt să îl iubesc. Să deslușesc din slovele trimise, Misterul care zace-n univers Și să dezleg mesajele din vise Cu pana-nțelepciunii pusă-n vers. Din întuneric să extrag lumina Și din adâncuri să … Continuă lectura Aurelia Oancă-CUVINTELE →

UIT DE-AL MEU NECAZ Autor: Aurelia Oancă         Cu șoapte de albastru cântă marea, Un cânt adus din depărtate zări, Iubirea mea s-a rătăcit ca sarea În valurile înspumatei mări. Cu amintiri ce-s strânse în buchete, Privesc spre largul mișcător și viu, Arunc în valuri patimi și regrete Și îmi promit că … Continuă lectura Aurelia Oancă-UIT DE-AL MEU NECAZ →

VOALUL DE MIREASĂ Autor: Aurelia Oancă       Din străluciri de apă-nvolburată, Se-aude tainic muntele doinind, Povestea lui cu tot ce-a fost odată Și tot ce a rămas ascuns în grind. Izvorul mic ce a crescut spre vale, Aduce-n valuri cântec din străbuni, Rostogolit prin stânci crescute-n cale De muntele ce poartă-n el minuni. … Continuă lectura Aurelia Oancă-VOALUL DE MIREASĂ →

MAICĂ, ROMÂNIE Autor: Aurelia Oancă   Ridică-ți brațul maică Românie! Adună-ți fiii care te iubesc! Să fim din nou un neam, nu o etnie În țara noastră, suflet românesc.   În trupul tău strămoșii plâng amarnic, Și se răstroarnă toate-n jurul lor, Fii mamă bună omului cel harnic Și doină sfântă-n sufletul cu dor.   … Continuă lectura Aurelia Oancă-MAICĂ, ROMÂNIE →

VEȘMÂNTUL TRICOLOR Autor: Aurelia Oancă   În haina țării s-a ascuns necazul Și-n trupul ei morminte de eroi, Ne chinuim demult schimbând macazul, Dar nu-i găsim pe cei ce-s buni ca noi. Se spune că atunci când vin torente, Gunoaiele se plimbă-n voia lor, Aruncă jeg peste nevoi curente Și nu rămâne pace-n urma lor. … Continuă lectura Aurelia Oancă-VEȘMÂNTUL TRICOLOR →

MAI LASĂ-MI VARĂ... Autor: Aurelia Oancă   Mai stai cu mine vara mea frumoasă, Mai pune-mi margarete la urechi, Cu brațul plin de flori să fiu făloasă Și zâmbete să dau perechi, perechi. Mai prinde-mă în brațe de lumină Și fă-mi din maci cunună împletită, Sub pleoape să-mi așezi o zi senină Și fragi pe … Continuă lectura Aurelia Oancă-MAI LASĂ-MI VARĂ… →

PRIVEȘTE STRĂINE Autor: Aurelia Oancă     Tu știi cum cântă ploaia când spre pământ se varsă? Ce simfonie duce în stropii reci și grei? Nu știu, vei spune simplu și poate că nu-mi pasă, Ea vine, toarnă, pleacă, urmându-și drumul ei. Așa este, străine, dar dacă porți în suflet O pagină mai tristă sau … Continuă lectura Aurelia Oancă-PRIVEȘTE STRĂINE →

  M-AM ÎNTÂLNIT CU TOAMNA Autor: Aurelia Oancă   M-am întâlnit cu Toamna pe-o colină Și-am întrebat-o ce mai face ea? Cu zâmbet cald și mimica senină Mi-a spus să stau cuminte lângă ea. Covorul de sub tălpi e încă verde Și flori mai are risipite-n larg, Frumoasa Toamnă parcă nu mă vede Când mă … Continuă lectura Aurelia Oancă-M-AM ÎNTÂLNIT CU TOAMNA →

VIȚELUȘUL OBOSIT Autor: Aurelia Oancă       În ogradă stă la soare Drăgălașul vițeluș, Odihnind a lui picioare, Fiind foarte jucăuș. Printre ierburi se așază Și privește-n jur mirat, Cum de ziua la amiază Totul pare parfumat, Cu aromele de viață Și cu zumzet permanent, Gândăcei cu trup de ață Sau antene filament. Dar … Continuă lectura Aurelia Oancă-VIȚELUȘUL OBOSIT →

FLORILE DE SOARE Autor: Aurelia Oancă         Oceanul galben cu priviri de soare, Salută zorii cu obraz de dor, Cu plecăciuni peste pământul care Îl ține-n brațe unduind ușor. Cu fețele-mbrăcate în petale, Își poartă straiul galben-auriu, În jocul lor cu raze în spirale, Căzute dintr-un cer mai azuriu. Cu dinții lor … Continuă lectura Aurelia Oancă-FLORILE DE SOARE →

DESPICĂ VALUL Autor: Aurelia Oancă       Despică valul cu o mângâiere Și pune-ți doru`-n unduirea lui, Marea ți-l ia sorbindu-l cu plăcere Și-l poartă-n largul zării parcă nu-i. Răspuns îți va aduce-n taină vântul, Căci el cunoaște clipa când l-ai scris, În mic răvaș de suflet e cuvântul, Ce-l poartă nemurirea neatins. Imensitatea … Continuă lectura Aurelia Oancă-DESPICĂ VALUL →

ÎN POIANĂ... Autor: Aurelia Oancă     În poiana dintre codrii I-am spus dorului să vină, Să petrecem împreună Și să nu simțim vreo vină. Printre florile albastre Să ne spunem dulci cuvinte, Însă dorul n-are vreme, Mai sărută, mai și minte. Mi-am pus flori în părul negru Și buchet mi-am pregătit, Dar iubitul meu … Continuă lectura Aurelia Oancă-ÎN POIANĂ… →

  PRIVEȘTE FLOAREA Autor: Aurelia Oancă     În roua dimineții se îmbracă, O floare ce în noapte a dormit, Cu prospețime chipul și-l încarcă, Să spună lumii: Bine v-am găsit! Sub raza blândă-a soarelui răsare, Se-nșiră vise-n boabe de mărgean, Căci fiecare strop o viață are, Ce-și duce-n transparență-al său alean. Apoi cu strălucire … Continuă lectura Aurelia Oancă-PRIVEȘTE FLOAREA →

  POTECA NOASTRĂ Autor: Aurelia Oancă     Mai știi poteca noastră de iubire, Cum printre flori purtat-a pașii mei? Voiam s-ajung la tine, fericire Și tu cu drag în brațe să mă iei. Cu cât urcam mai mult spre înălțime, Simțeam că-s mai aproape de zenit Și mai simțeam cum cerul se abține, De … Continuă lectura Aurelia Oancă-POTECA NOASTRĂ →

  DE VREI S-AUZI... Autor: Aurelia Oancă     De vrei s-auzi în zori un ciripit, Sub geamul tău plantează un copac, În ramurile lui vor fi-nmiit Cântări duioase, dansul ce îl fac, Micuțele, înaripate daruri, Când printre ramuri jocul și-l aprind Și inventează printre raze baluri, Ce peste ziua-ntreagă se întind. Dacă vei pune … Continuă lectura Aurelia Oancă-DE VREI S-AUZI… →

RUGĂ (2) Autor: Aurelia Oancă   Alungă Doamne norii de furtună Și pune pace-n sufletul rănit, În rugă sfântă mâinile-mpreună Mă-ndeamnă Doame să fiu fericit. Pe cerul meu să fie iarăși soare, Din raza lui să iau lumină iar, Să pun speranța în buchet de floare Și să-mi mai sting din inimă un jar. În … Continuă lectura Aurelia Oancă-RUGĂ (2) →

CUM AȘ PUTEA? Autor: Aurelia Oancă   Cum aș putea râmăne cu tine primăvară? Să port în al meu suflet doar cântece de dor, Să uit de neaua iernii ce-și cerne anii iară, Peste un trup în care au fost iubiri ce mor. Parfumul dintre roze să-l pun după ureche, Să-mi mângâie cerceii din floare … Continuă lectura Aurelia Oancă-CUM AȘ PUTEA? →

UN ÎNGER DRAG Autor: Aurelia Oancă   Un înger drag în câmp de flori răsare, Cu zâmbet de lumină peste chip, Nu știu nici eu, e înger sau e floare Și dacă da, e sigur un tertip, De a vedea cum cerul cel albastru, S-a rătăcit în ochii jucăuși, Suavul trup sculptat în alabastru, A … Continuă lectura Aurelia Oancă-UN ÎNGER DRAG →

LA PAS CU TĂCEREA Autor: Aurelia Oancă   Prin câmpul plin de maci aud tăcerea, Ea se plimba cu părul dus în vânt, Purta la brâu o floare și plăcerea I-o împlinea nespusul meu cuvânt. L-am pus în grabă în cutia minții Și l-am lăsat acolo la dospit, Va crește mare, mângâiat de sfinții Ce … Continuă lectura Aurelia Oancă-LA PAS CU TĂCEREA →

OGLINDA SERII Autor: Aurelia Oancă     Oglinda serii își desface haina Și o aruncă peste munți și văi, În pașii ei se răzvrătește taina, Ce-o poartă-n eleganță ochii tăi. Pe crestele cărunte pune stele, Ce stau să cadă de pe cerul vast, Printre păduri se-ascund iar păsărele Ce-și spun în ciripit un dor cu … Continuă lectura Aurelia Oancă-OGLINDA SERII →

COPILĂRIE CU IZ DE MURE Autor: Aurelia Oancă   Să nu mă lași pierdută-n veșnicie! Adu-mi copilăria înapoi! O, Doamne, cu puterea Ta dă-mi mie Un strop de zâmbet, pace și apoi, Voi colinada câmpia necosită, Voi aduna buchete mici de flori, Pentru măicuța mea cea obosită, Și firavă în viață uneori. Copilăria mea cu … Continuă lectura Aurelia Oancă-COPILĂRIE CU IZ DE MURE →

EȘTI POMUL SFÂNT Autor: Aurelia Oancă     Ești pomul sfânt ținut de Dumnezeu, În brațe de lumină și de soare, Ești sprijinit atunci când ți-este greu Și gândul rău transformă-se în floare. Genunchiul tău când gliei se apleacă Și-n rugă sfântă palmele-ți unești, Din suflet întristarea-n zare pleacă, Iar tu rămâi ca zâna din … Continuă lectura Aurelia Oancă-EȘTI POMUL SFÂNT →

ÎN ROUA DIMINEȚII Autor: Aurelia Oancă   În roua dimineții se sting dureri din noapte Și-n răsărit de soare dispar iubite șoapte, Iar din fuiorul zilei se torc mereu povețe, Ca timpul care trece, pe toți să ne învețe, Să prețuim o clipă ce poartă pe aripe Mesaje infinite din univers venite, Care-n fărâma vremii … Continuă lectura Aurelia Oancă-ÎN ROUA DIMINEȚII →