Tineretea-n doi

tineretea-n doi de aurelia oanca

TINEREȚEA-N DOI

Autor : Aurelia Oancă

Pornit-am pe un drum ce duce-n iarnă,
De mână prinși și dragoste purtați,
Deși avem a bătrâneții haină,
În suflet suntem tineri și curați.

Pășim timid pe frunzele uscate,
Ne doare rana toamnei pe pământ,
La fel și toamna noastră, drumuri bate
Ni-s pletele pudrate cu alb vânt.

Dar sufletele noastre mai respiră,
Un aer tineresc în tot ce simt,
Deși sunt mulți ce spun că ne expiră
O viață dăruită pe pământ.

Noi ascultare nu dăm decât vieții,
E singura ce vine lângă noi,
Chiar dacă-n spate-s ani bătrâneții,
Vom strânge-n brațe „Tinerețea-n doi” !

De acelasi autor: 

Canta amurgul

Comorile iubirii

Visul mov

 

 

Reclame

Maruca

maruca de stefan doroftei doimaneanuMăruca

Autor: Stefan Doroftei  Doimaneanu 

 (la nașterea nepoatei mele)

 

Pe file de timp așteptarea zâmbește

S-a ivit din neant un înger de fată,

Avidă de lume la viață privește

Un drum are-n față și-un dor să-l străbată.

 

Pornește vulcanic și sună cu glasul

Cu scâncet și gânguri, cu foame și sete,

Alungă tristețea în vânt cu surâsul

Primit de la cerul tixit cu paiete.

 

Și crește în voce și-așteaptă alintul

Și-adoarme în leagăn prea plin de iubire,

Străbate cu ochii întreg labirintul

De forme, culoare, cu voci și vorbire.

 

Se-agită întruna și prinde secunde

Pe care le prine în păr la mămuca,

Și plină de haruri în viață pătrunde

Șa poartă un nume: ea este Măruca.

De acelasi  autor: 

Si iar visez

Vinul

Scrisoare peste timp

 

 

 

Elogiu

ELOGIU de elena tudosa

 

Autor: Elena Tudosa

 

E viata mea frumoasa poezie
Și tu ești sufletul din ea,
Inimii mele ești magie
Tu cu o simpla mingiiere,
Îmi iei puterea de a ma apara.

Tu, ca un drog ma ametesti,
Cu ochii tai verzi ca smaraldul
Și-n suflet știi să îmi daruiesti
Și marea albastra și neantul.

Ești cavalerul meu nocturn
Frumos asemeni unui prinț
Ce-a coborit dintr -al sau turn,
Cind vii în noapte sa m-alinti.

Nu am cuvinte sa insir
Ce ești tu pentru viata mea
Ești aerul pe care îl respir
Fără de tine sa trăiesc nu as putea.

Tu ești natura și culoare, zimbet
Ești liniștea ce-si poate un om dori,
Iar eu îți sint, perechea ta de suflet,
Care te vrea aproape și vrea a te iubi.

De acelasi autor: 

Ecoul durerii

Inger calator pe firul unui dor

Of, inima

 

 

Prima iubire

Prima Iubire de Gabriel Ionescu

Autor: Gabriel Ionescu 

 

Se zice des, prima iubire nu se uită niciodată,

La cel statornic, n-are cum. Rămâne numai  ea.

E ca-n povești, când un băiat e-ndrăgostit de-o fată,

In lumea asta, nu mai este altcineva.

 

Ea, Prima dragoste nu moare, dar se poate ofili.

Cu siguranță ea-i curată. Face lumea  fericită.

Ea e legată de mari suferințe, care te-or căli,

Dar și de ignoranță. Iar curiozitatea-i chiar nemărginită.

 

Se știe clar că un bărbat e norocos,

Dacă  el,  e prima iubire a unui femei.

Dar o femeie-i  norocoasă, cu-n destin frumos,

De-i ultima iubire a bărbatului  și-o știu doar ei. .

 

Iubirea, prima, ultima, e o Tortură.

Cu ea, Mori și Renaști în fiecare zi

Și pentru ea-ți dai pâinea de la gură

Și capeți siguranță, numai când apar copii.

 

De fapt iubirea-ncepe cu Adam și Eva.

Legenda spune că ea l-a momit cu-n Măr,

Nici n-avea cui să îl ofere la  altcineva

Și da, știa că-i un păcat, ce-i fără de răscumpăr

 

Unde  s-a dus, mai știi, iubirea noastră ?

E întrebarea ce de regulă, se pune la sfârșit.

S-a vestejit cum se usucă floare-n glastră,

Căci Eu, sau Tu, sau Amândoi, probabil am greșit.

 

Iubirea, e povestea fără de sfârșit.

Ea este dăruirea fără de condiții,

Mulți chiar vor crede c-ai innebunit,

Dar tu o știi și fără premoniții.  

 

Iubirea nu cunoaște Rațiunea pură,

Nu poți să spui, de ce iubești ca un nebun, pe cineva.

Iubirea-ți  fură chiar și vorbele din gură

Și n-ai nevoie de nimic, decât de ea.

 

Știe oricine că iubirea n-are vârstă.

Bătrân sau Tânăr, mințile se pierd la fel.

Mărul  Păcatului, chiar se mănâncă, nu se gustă,

Ești fericit, doar dacă ai mâncat din el.

 

Se zice des, prima iubire nu se uită niciodată.

Nici n-are cum, ea este marele Big Bang,

Și-or să dispară orice diferențe, orice rang.

Este nevoie doar de un băiat și de o fată .

 

De acelasi autor: 

Unui monstru sacru

Sarutul

Frunze in toamna

 

Numai noi doi …

 

numai noi doi de mihaela cd

Autor: Mihaela CD         

 

Sunt  mii   de   indragostiti  in  lume

Ce-si   fac  vise   in    acest  moment

Sunt   mii   de   similaritati   anume  

Ce-s   date  de  un  singur sentiment

 

Mii  de  indragostiti   se  sarut-acum

Si cateva mii de flori in dar  se-ofera

Se-aseamana    perechile    oarecum 

Insa  numai noi doi  formam o sfera

 

Sunt  mii  cei  care  se  tin de mana

Si isi  spun  soapte  dulci  de  amor

Dar  numai noi  avem la indemana

Secretul soaptei picurate  cu  umor

 

Si cate mii  azi   isi  unesc  destine

Pe ale vietii  cai pornesc amandoi

Dar  numai   noi  cunoastem  bine

Taina   dragostei   noastre  in  doi

 

Sunt mii si mii de  gesturi comune

Ce pot  fi gasite  in comportament

Insa  numai noi doi stim compune

Al  iubirii noastre acompaniament .

De acelasi autor: 

Copacul suveran  al  iubirii

Visul stelutelor de mare

Totusi va iubiti  

 

Ninge divin…

ninge divin de mugurel puscas

 

Autor: Mugurel Puscas

 

Doi fulgi de zăpadă…
Ce iarnă măiastră !
O dalbă naiadă
E dragostea noastră.

Păşind pe omături
Prin vremi troienite,
Doi îngeri alături
Ca două cuvinte.

Celesc amalgam,
Blând inimi vrăjește,
Un ” te „, lud balsam,
Plus ” iubesc „, ce unește.

Prin iarna ca-n basme
În strai de hermină,
Steluţe, fantasme,
Valsează-n lumină.

Se zbenguie trupuri
În nopţi hibernale,
Calzi, picură ţurţuri,
Cu seve vernale.

Și ninge divin…
E iubirea baladă !
La al iernii festin,
Îngeri-fulgi de zăpadă.

 

De acelasi autor: 

Taranul

Februar

Buzunarul secret

 

Puf de nor

puf de nor de stefan doroftei doimaneanu

Puf de nor
Autor: Ştefan Doroftei Doimăneanu

Pe prispa mării îmi aşez o pernă
Plină cu fulgi din valuri înspumate,
Adorm purtat pe braţe de-o sirenă
Şi-n alintări de nimfe răsfăţate.

Pe plai de vis reântâlnesc iubirea
Şi-o prind în clipa nopţii cu cătuşe,
Nu vreau s-o pierd să-mi răstignesc privirea
Pe cruci de dor ce fumegă-n cenuşe.

Mă recompun în tonuri siderale,
Aripi îmi pun la iambi şi la silabe,
Iar cânt pe scene vechi, atemporale
Şi împletesc din stihuri noi podoabe.

Mă prind în valsul vântului de toamnă
Fandez tăceri, fandez încet cuvinte,
Sunt puf de nor ce picură, ce-ndeamnă
Să te întorci şi şă-ţi aduci aminte.

Aş vrea din nou să prind în braţe cerul
Iar tu să-mi pui pete de foc pe frunte
Şi-n jurământ să dezlegăm misterul
Privirilor, din lacrimile sfinte.

De acelasi autor: 

Rasul si lupul

Nedumerire

Mugurel de vers