Plimbare printre gânduri Autor: Voica Rusu Era cald, era bine, în braţele tale contopiţi atingeam nemurirea, dizlocam nori cu mâna făcându-ne cale, în câmpul cu maci răsărea răstignirea.   Ca o stea cazătoare-am căzut pe o pânză; păianjenu-n cruce m-a prins lângă el, eram învelită-n cearşaful de frunză, eram 'năbuşită-n tăcere de miel.   Năluci … Continuă lectura Plimbare printre gânduri →

Sunt vinovată Autor: Violeta Bobocea   Sunt vinovată Numai eu sunt vinovată de joc, vinovată de foc, de fermecatul izvor, de adâncul fior, vinovată de ziuă, vinovată de noapte, de-nceput, dar și de sfârșit, de tainicul răsărit, de albastrul pur, de cântul din zori, vinovată de fruntea preocupată a vântului, vinovată de semnul adânc al … Continuă lectura Sunt vinovată →

O POVESTE Autor: Aurelia Oancă Simfonia nopții bate gongul Și ridică o cortină grea, Peste scena care este rondul Din grădina ei de catifea. Dintr-o stea ce zace-n Carul Mare A făcut un tainic dirijor, Luna s-a trezit cu chipul mare Și c-un zâmbet rece și ușor Se așează pe-al ei tron sihastru, Își apleacă … Continuă lectura O poveste →

  Ape tulburi Autor:Teodora Dumitru Marea gândurilor mele se agită tulburată, Lovind țărmurile vieții pare mai învolburată. Zgomotul asurzitor care vine de niciunde Peste valul trecator până în strtăfund pătrunde. E o zbatere profundă între calm și zbucium mare, Care-mi macină tot gândul și mă pune la-ncercare. Cu putere să țin cârma vasului care mă … Continuă lectura Ape tulburi →

Pseudorondelul  pentru o iubită de-aiurea Autor: George Nica   Aș vrea să mi se-ntâmple ca să te văd arzând Ca o pădure deasă ,uscată și bătrână De dorul meu și cerul în ploaie fulgerând Și-un vânt să bată marea c-o nevăzută mână.   O nouă zi să-nceapă de-atunci,măcar în gând Și-n zorii-n care noaptea cu ziua se îngână, Aș vrea să mi se-ntâmple ca să te vad arzând Ca o pădure deasă,uscată si bătrâna. … Continuă lectura Pseudorondelul  pentru o iubită de-aiurea →

Când răsare soarele Autor: Casiana Bobric   Lacrimi curg șiroaie, un amestec de furie și neliniște inundă chipul, ca o ploaie de stele.   Azi nu e la fel ca ieri. Încă o doză de reacții, de supărări și imagini deformate.   Mâine va fi mai bine, știu. Soarele apare și pe cerul celor ce … Continuă lectura Când răsare soarele →

CÂNDVA Autor: Matei Pilea m-a surprins ploaia  și dragostea ta.  cândva poeziile ardeau între noi,  un loc de unde inima plecase însângerată cu zâmbetul tău.  Uneori te mai fac să plângi  theramin cu poeme ce-mi curg prin degetele nebune  atunci când îmi plimb durerea  dintr-o parte în cealaltă a pământului  în carele de foc.

DUREREA Autor: Adela Conciu Dacă durerea  ar divorța m-aș plictisi să fiu! A ros din mine de când am băut prima dată ...lumina. Așa că tu ai devenit durerea mea, să nu mă plictisesc, să nu-mi uit nebunia, să nu rătăcesc respirația lacrimilor sparte ce-mi înghit călcâiele! Dragostea...m-a devorat doar în răstignire, doar pentru secunda … Continuă lectura Durerea →

Petale de flori Autor: Calancea Eugenia Am să m-ascund într-o floare rară, Acolo unde albina stă pe-o petală, Cad razele soarelui la fel ca undele, Iar eu încerc să număr secundele. Parfumul florilor e o mireasmă plăcută, Ușor natura pe mine mă-ncântă, Păsărele zboară pe lângă mine, Totul e plin de daruri divine. Pământul pare … Continuă lectura Petale de flori →

Te-oi curăţi în spovedanii Autor: Voica Rusu Pe tâmplă, gândurile mele cu-n ochi în azi, cu altu-n mâine, se ţes aşa cum vor doar ele lătrând la lună ca un câine, să-i spargă ţurţurul de gheaţă din seceră, crescut aiurea din roua dinspre dimineaţă, pe zorii răscolind pădurea.   Şi ce miracol revelează tornada învârtind … Continuă lectura Te-oi curăţi în spovedanii →

CÂND VEI VENI Autor: Aurelia Oancă   Când vei veni, voi parfuma cămașa Cu roua dimineții dintre flori, În brațul tău voi fi atunci părtașa La ghemul mare de iubiri din zori. Sărutul tău va sfărâma hotare Pe care eu am pus țăruși de foc, Iar inima va pune-n buzunare Cărbuni nestinși și-al flăcărilor joc. … Continuă lectura Cand vei veni →

Pe scena vieții Autor:Teodora Dumitru Acum pe scena vieții a căzut cortina, Actorii sunt de-a dreptul triști şi năuciți, Nu se știe încă a cui este vina, Pentru alte roluri nu sunt pregătiți. Se zguduie pereții, teatrul e-n ruină, Multă năuceală printre spectatori, Nu știu încotro... să plece ori să vină, Se-mbulzesc spre uși triști … Continuă lectura Pe scena vieții →

O să fie bine Autor: Cristian Chistruga Facem teste peste teste Să vedem dacă scăpăm Și covid-ul cel ciudat Noi sperăm să nu-l avem Frică mare e in lume De-acest virus asasin Ce atacă pe la spate Și tineri dar mulți bătrâni Nimeni nu iese pe stradă Nimeni nu mișcă în front Virusul a atacat … Continuă lectura O să fie bine →

Ochi ce caută iertarea Autor: CONSTANȚA ABĂLAȘEI-DONOSĂ Grafica: CONSTANȚA ABĂLAȘEI-DONOSĂ Ți-ascunzi ochii vinovați care caută iertarea, La margine de timp așteaptă, să-ți vină chemarea! Chemare spre bucurie, ori către tristețe, Ce să te cuprindă-n brațe, spunând că e binețe! Voi cere din nou răspunsuri care n-ai să le găsești, Mult ți-a plăcut s-ascunzi; nu să … Continuă lectura Ochi ce caută iertarea →

  Pseudorondelul  renunțării  trăirii  în cer Autor: George Nica   Ai să mă ierți , iubito , că nu ți-am scris o vreme, Am fost plecat în grabă , în cer, la Dumnezeu, Ca să-l întreb de știe nemuritor de-s eu Şi să mai scriu în preajma-i vreo cateva poeme;  Mă vei ierta , iubito ,  că nu ți-am scris o vreme.   Pășit-am printre  astri , timid , ca-ntr-un muzeu, Gândind că tu , … Continuă lectura Pseudorondelul  renunțării  trăirii  în cer →

Boboc de mai Autor: Casiana Bobric   Boboc de mai, tu ai știut Că viața-i trecătoare? Că tu și eu vom fi cândva Mici stele căzătoare?   Ne vor privi de pe Pământ Și-și vor pune-o dorință, Dar ei nu știu că sunt supuși La aceeași sentință.   Se vor plimba și ei prin Univers … Continuă lectura Boboc de mai →

Parfumuri Autor: Matei Pilea La marginea mării m-am dezbrăcat de toate iubirile arse. Peste rugul rămas geometria perfectă a surâsului tău arunca în aer lumini de crini și cuvinte ce continuau să mă recompună. Câteodată mai simt o înviere a parfumurilor din amintiri și amintirile din parfumuri.

DIN ZBUCIUM DE INIMI Autor: Aurelia Oancă Se zbate clipa într-un colț de noapte Și scap-o lacrimă timidă peste noi, Îmbracă timpul în gingașe șoapte Și le aruncă-n tandrele lui ploi. Din zbuciumul ce-n inimi se ascunde Viori celeste va croi în zori, Prin note calde dorul va pătrunde Și-n lumea toată va trimite flori. … Continuă lectura Din zbucium de inimi →

FEREASTRA MEA DIN FAȚA GĂRII Autor: Adela Conciu   Noaptea, fereastra mea din față gării, îmi aduce în casă...viața, cu mers și zgomot sacadat. Ca într-un vagon plin cu deținuți, ce merge către ultimul lagăr, noi, cei rămași sorbim imagini în pupile, cu nesațul flămândului pentru îmbucătura primită înainte de ai uita complect gustul, cu … Continuă lectura Fereastra mea din fata garii →

Un înger salvator Autor: Calancea Eugenia Poartă mască, costum izolant și ochelari de protecție, dar în spatele acestei costumații, se află o față tristă, epuizată de muncă. Prea multe suflete de salvat... Multe suflete cuprinse de acest virus invizibil, iar numărul lor crește de la o zi la alta, dar îngerul vine cu grijă, chemat … Continuă lectura Un înger salvator →

Orele desculțe Autor: Camelia Florescu    Fiecare oră a căzut desculță Și în osul nopții a ars lemnul meu Să mă plâng n-am stare și rodesc cu greu Pentru încleștarea care se anunță   Stâlp de dor drept cruce mi-am urcat pe umăr Urc Golgota serii ca-ntr-un ochi sticlos Ore urgisite dezavantajos Fug din calea … Continuă lectura Orele desculțe →

Zeiță Autor: Casiana Bobric   Un trandafir roșu în fața casei, pe verandă E-acum strivit sub greutatea amintirii noastre. Tu mi l-ai oferit ca pe-o ofrandă, Dar dragostea ne zboară acum spre mări albastre.   Divinitate-ți eram ieri, dar azi Cuminte strigi că nu mai vrei. In neantul disperării cazi, Nu mai ai cum să … Continuă lectura Zeiță →

Două păsări Autor: Cristian Chistruga Pe o creangă-n parcul mare Două păsări se certau Nu era nici pe mâncare Nici că nu aveau ce bea. Vai, vai, vai ce hărmălaie Și din aripi cum dădeau Împrejurul lor doar paie ridicau Rând cu ciocul se loveau. Eu mă uit de jos la ele Mă întreb ce … Continuă lectura Două păsări →

  POEMUL PROSTULUI DIN GARĂ Autor: George Terziu   În ziua când mă vei ruga să nu te uit Va fi o zi de martie ciudată Pisicile vor mieuna înspăimântate De criză globală Copiii  vor amesteca culori triste pe trotuar Eu voi fi de mult clopotul de la biserică nebunilor Care va bate fără să … Continuă lectura Poemul prostului din gară →

NE FURIȘĂM PRINTRE CUVINTE Autor: Aurelia Oancă De ce să-ți dau sărut de floare dulce Când cerul nopții s-a-mbrăcat în tuș? Tu mă cuprinzi când luna-ncet se duce Și-și pune-un zâmbet ca un nou retuș. Din fire de argint brodez iar șoapte Pe care tu le prinzi din al lor zbor, Îmi faci cunună de … Continuă lectura Ne furisam printre cuvinte →

PICE BY PICE Autor: Adela Conciu Prea mulți monștrii joacă pe zaruri respirații de inimi , te ucid leneș piesă cu piesă, celulă cu celulă, mestecându-ți visul în măselele plăcerii, până la nudul osului. Cu trupul tău joacă spânzurătoarea, până ajungi să crezi că ultimul tău por va săruta raiul, până ce vei deveni străina … Continuă lectura PICE BY PICE →

Autoportret      Autor: CONSTANȚA ABĂLAȘEI-DONOSĂ Desenul feței mele este rotund. Surâsul îmi este agale, privirea ochilor albastră, O dărui de îmbrățișare pentru ziua noastră. Inima cea caldă, o las a fi iubire, Ori mreaja care-aleargă spre locuri de sfințire. Tristețile și voioșia, vor fi cărări de căutare. Privirea ochilor, imagini de cercetare! Asta-s eu … Continuă lectura Autoportret      →

AȘ VREA SĂ FIU Autor: Aurelia Oancă Aș vrea să fiu o pasăre în zbor Și cu privirea să cuprind pământul, Cu aripi fermecate ce nu dor Să risipesc în lume jurământul Făcut în taină la-nceputul vieții Și-mbălsămat cu roua de pe flori, Legat cu raze-n zorii dimineții Și cu sclipiri de stele uneori. Pe … Continuă lectura As vrea sa fiu →

Înger de lumină Autor:Teodora Dumitru În visul care l-am avut azinoapte, Mi-am croit cărare printre stele, Pășesc încet, încet vorbind în șoapte, Noian de gânduri scuturând pe ele! Pe infinitul drum care mă poartă Spre înălțimi pierdute în mister, Se deschide-n față mea o poartă Prin care trece pasul meu stingher. Pășind agale printre mii … Continuă lectura Inger de lumina →

Dorul pescărușului, Autor: Elena Tudosa Valurile spumegand lovesc, Malurile mării zbuciumate, Cerul mi se pare că-l zăresc, Plutind mohorât pe ape. Sagetand în zborul său zarea, Pescărușul țipă de dor disperat, Caută iubita ce-a-nghitit-o marea, În abisu-i profund și întunecat. Valurile urlă lovind cu furie, Stâncile pierdute in miez de furtună, Pescărușul tipă, că nu … Continuă lectura Dorul pescărușului, →

CORONIȚA Autor:Matei Pilea Nostalgic ți-este chipul cel pictat de vară Tu, coronița mea din frunze și din flori,  Preschimbă-mi inima în vinul cel de seară,  Durerea mea fantomă să plece până-n zori.  Olarul sunt, ce-ți rotunjește trupul,  Tu, coronița mea din frunze și din flori,  În tainicul surâs ți-aprind sărutul,  Din lanul dragostei, emani splendori.  … Continuă lectura Coronita →

Aşteaptă-mă Autor: Voica Rusu Aşteaptă-mă iubire la intersecţia universurilor noastre sprijinită pe stânca timpurilor între răsăritul şi apusul zorilor unde mi-am ars înfigurată inima de dorul tău aprins pe buzele mele când îţi simţeam braţele strângându-mă până la dizolvarea fiinţei mele prin porii sufletului tău cu frunzele-nspre soare absorbindu-mă din limpeziri de ape şi torcându-mă … Continuă lectura Aşteaptă-mă →

ÎN LACRIMĂ PUN Autor: Aurelia Oancă De ce mai ascult ale tale minciuni, Ce-mbracă un trup de nălucă? Cu ochii deschiși crezi că faci iar minuni, Dar uiți că spre mine nu urcă, O scară de pulberi ce-au plâns pe un drum Și care-au promis să mă fure, Să-mi toarne în minte cenușă și fum, … Continuă lectura În lacrima pun →

TU...CEL CE ÎMI ȚIPĂ ÎN COASTĂ Autor: Adela Conciu Tu...cel ce îmi țipă în coastă, Ești cel pe care-mi plouă carnea desprinsă de pe oase ești zâmbetul căderii mele în sfâtșitul ce mă întoarce în placentă, ești ieri , ești azi, ești mâine, ești și atunci când... nu ești! Eu... sunt puținul rătăcit în tine! … Continuă lectura Tu… cel ce imi tipa in coasta →

Zări de lumină Autor: Calancea Eugenia Lumină, dacă tu nu vii, nici umbră nu ar mai fi, Întunericul, sau bezna, niciodată nu vreau să vii, Bogăția zilei de nu ar fi, ar exista mult amar. Sărăcia, acest cuvânt, trebuie să dispară din dicționar. Ne trebuie iubire, dar nu pot să cred în gelozii Și nici … Continuă lectura Zări de lumină →

Cândva Autor: CONSTANȚA ABĂLAȘEI-DONOSĂ Cândva, am fost în interiorul Unui trunchi de mesteacăn. Mesteacănul, ai fost tu! La început de tine m-am temut, De numele tău și de ochii-ți de lup, Ce-mi spuneau tăcând că-i lumină! Așa am început să-ți cunosc tot labirintul inimii, Cu dorințe-n rod ce cresc din cuvântul neiubirii. Acolo, în interiorul … Continuă lectura Cândva →

CORĂBIILE TIMPULUI Autor: Aurelia Oancă Sub cer de stele mi-am culcat privirea Și cu tăcerea lunii mă-nvelesc, Un gând frumos răsare și iubirea În ochii tăi iubite, se-ntâlnesc. Corăbiile timpului ne poartă Pe valuri de iubire și de dor, Din festival de stele să împartă Mici cupidoni ce-mprăștie amor. Cu mici săgeți din tolbele-ncărcate Trimit … Continuă lectura Corabiile timpului →

Te-am căutat Autor:Daniela Balaiita   Te-am căutat în umbra ploii care vine Sperând să te găsesc, gândindu-te la mine. Te-am căutat și noaptea pe alei Pe unde au umblat odată pașii tăi și-ai mei.   Te-am căutat în poienița cea frumoasă Mi s-a părut că te zăresc în iarba mătăsoasă! Te-am căutat și seara pe … Continuă lectura Te-am căutat →

Haosul mi-e inamic Autor: Voica Rusu Sunt în lutul din ulciorul spart, din vremuri ancestrale curge viaţa, curge totul, timpul mă împinge-n vale, să mă-îndigui cu covorul ierbii, care, prin ţărână, rădăcinile-mi văd osul şi mi-l curăţă de tină. Eu am scormonit nimicul să găsesc absenţa ta, şi am dat de infinitul inimii care-mi pulsa; … Continuă lectura Haosul mi-e inamic →

SINGURUL AMANT Autor: Adela Conciu Erai singurul amant cu sângele alb ca laptele și carne crudă de verde, din care picurau visele mele albastre, singura îmbrățișare a nopților ce-mi curgeau pe piele cu lacrimi de maci, până mă deschideam din pântecul umbrei. Erai singura gură de lumină ce-mi boteza trupul gol de prea plinul buzelor, … Continuă lectura Singurul amant →

Suflet fragil Autor: Calancea Eugenia Mi-ai vindecat inima deschizând-o la dragoste, Tu m-ai făcut să-mi pierd libertatea, Lasă-mă să-ţi fac sufletul fragil să fie puternic. Fă să zboare împreună în acel imens cer, unde dragostea domneşte... Sufletul fragil îmi încredinţează inima ta. Pot s-o umplu cu acea dragoste pe care n-ai avut-o niciodată. Dă-i drumul … Continuă lectura Suflet fragil →

Marea Doamnã-a-Codrului Autor: Theia Presadă (Ratheida Hey! ... sã ascundem timpul undeva sus în nori sau jos într-o rigolã unde Mama a plantat ceva: leuştean şi-un bulb de gladiolã. Vreți sã ne jucãm ,,de-a avioane" urmãrind un infinit de-albastru... pe la vânãtori de milioane poate vreți şi sã privim un astru? Ani de ani luminã … Continuă lectura Marea Doamnã-a-Codrului →

TĂCERILE RĂNITE Autor: Aurelia Oancă Atunci când cuvintele tac Ele-și croiesc un straniu drum, Spre licăririle din noapte Și străbătând un nor de fum. Din așteptările prea lungi Se nasc tăcerile rănite, Ce știu că iarăși vor mai crește În secunde învelite. Și vor străbate iarăși câmpul Cu unduirile de verde, În brațe verzi să … Continuă lectura Tacerile ranite →

Este târziu Autor: Voica Rusu Nu vreau să mă găseşti, să mă atingi cu înaltul din sufletul ce l-am închis în cer şi să-mi şterg lacrimile-mpreunate, cu mâneca tristeţilor de ieri, să mai respir odată cu lumina durerea-n trandafirul dragostei, să mă deschid cum se deschide ziua, cănd albă, când albastră-n îmbăieri, să mă iubeşti … Continuă lectura Este târziu →

Căutându-ți urma Autor: Elena Tudosa   Privesc prin geam, afară plouă, În lacrime îmi sting privirea, De ce oare așa ne-a fost dat nouă, Să ni se curme prea devreme iubirea? Cu ce am greșit mă întreb întruna, Dar nimeni nu îmi răspunde, știi, Și neputând deloc să-ți găsesc urma, Te scriu iubite în versuri, … Continuă lectura Căutându-ți urma →

METAMORFOZĂ Autor: Adela Conciu Mi-am înecat sângele în crucea brațelor tale împotrivindu-mă nodului din gât, ce nu mă lasă să mă nasc, să mă desprind de umbra agățată de trupul meu cu pionezele trecutului. Scutur gândurile în găleata cu lacrimi ce zace sub patul zilei de ieri și le înlocuiesc cu vise verzi   și … Continuă lectura Metamorfoza →

Să păstrăm aerul curat Autor: Calancea Eugenia  Să mai facem o-ncercare,Care aduce o minune mare,Că-n suflet putere are fiecareȘi uneori durerea mare dispare. Să mergeam pe-un traseu curat,Că Domnul nostru bunătate ne-a dat,Iar pentru cei ce mult au suferit,El i-a sprijinit și-n lumină i-a iubit. Să duci salutul lui bucuros,Căutând să fie vindecare cu folos,Ce … Continuă lectura Să păstrăm aerul curat →

Cu al doilea Război Mondial pe genunchi Autor: Theia Presadă (Ratheida) Intrase în vacanță Politehnica intraseră și profesorii analizam tăcută erorile examenului picat De ce? De ce? La istorie?! Sfâșietoare treaba asta umilitoare și răscolitoare ca al Doilea Război Mondial (subiectul în cauză tratat superficial) circumvoluțiunile mele filau binișor cu precădere spre subiectele metafizice mă … Continuă lectura Cu al doilea Război Mondial pe genunchi →

TU, PERLA MEA Autor: Aurelia Oancă Se-mprăștie în noapte colierul, Din perle mici vor crește stele mari, Pe val de mare-mi pun iar velierul Iar din adâncuri în oglinzi răsari, Ca o nălucă ce se pierde-n valuri, Dar care are-n trupul diafan O inimă ce leagă triste maluri Sculptate de un val marmorean. Mai stau … Continuă lectura Tu, perla mea →

SONETUL DESTINULUI Autor Mihai Merticaru   Se frânge clipa la un capăt de drum, Se sfarmă piatra, se sparge urciorul, Se-ntunecă dintr-odată decorul, Se schimbă toate într-o dâră de fum.   Apare, să-și joace rolul, actorul, Dar șuvoiu-ntâmplării curge altcum, Rămân niște zâmbete într-un album, Prin lume, mai colindă, singur, dorul.   Frumos și mult … Continuă lectura Sonetul destinului →

Atunci când cade-o stea Autor: Voica Rusu S-a spart în mine înc-o noapte albastră privind spre cer cum stele strălucesc, şi cum mai cade una-n valea noastră să-mi amintească ce mult te iubesc.   Mai bate vântu' înc-o primăvară prin sufletu-ncărcat, mereu tăcut, şi-mi văd şi lacrima topită-n ceară de marea suferinţă din trecut.   … Continuă lectura Atunci când cade-o stea →

LACRIMILE NORILOR Autor: Aurelia Oancă Curg izvoarele de nori Pe la poala cerului, Soarelui îi dau fiori Și-i fac haină vântului. Mii de păsări se ascund În frunzișul pomilor, Glasul lor tace profund Și-și feresc aripi în zbor. Pe galben covor se-apleacă Păpădiile ce plâng, Doar un munte mai încearcă Să-și ridice frunte-n gând. Sparge … Continuă lectura Lacrimile norilor →

Aprilie, 9 Autor: Theia Presadă (Ratheida)   ca o boare, ca mirarea ca o formã de prãpãd m-am nãscut, adiacentã, sã aud şi sã nu vãd - sã ascult vacarmul nopții şi cu iureş matutin în ziar sã-mi ațin ochiul ah destin destin destin mi te sorb, mi te rescriu, mi te tac şi mi … Continuă lectura Aprilie, 9 →

Am inscripționat Autor: CONSTANȚA ABĂLAȘEI-DONOSĂ Am inscripționat pe-o frunză Dorurile și tristeța, umbra și lumina; Noaptea, ziua, orele de-mbrățișare Chipuri, zâmbete, cărări, și chemări de neuitare! Am inscripționat pe-o frunză Chipul ce mă cercetează: mă învață, mă răsfață, Mă întreabă și dezvață luna când este întreagă! Am inscripționat pe-o frunză Florile ce mi le-ai dat, … Continuă lectura Am inscripționat →

De netrecut (răspuns) Autor: Elena Tudosa Amar mult mai amar decât pelinul, Mai toarnă-mi în pahar să mă îmbăt, Mai fă să uit ce crunt îmi este chinul, Când tu nu vii și în zadar aștept. Mai dulce decât mierea florilor, Când roua le sărută dimineața-n zori, Mai vino de-mi împacă inima, Și fă-o să … Continuă lectura De netrecut →

Floare de cactus Autor: Cristian Pavel Cand noaptea desertului pustiu ma-nconjoara, Si frigul ma patrunde pan-la os Imi chem in gand o primavara  Si las in urma ce e de prisos.  Se astern troiene de nisip in cale, Si viscolul le-nvarte ridicand talazuri  Cobor de pe o creasta  Ma simt acoperit de valuri.  In noaptea … Continuă lectura Floare de cactus →

Jungla modernă Autor: Constantin Enescu Lumea-i plină de nebuni Și de criminali hidoși, Care-s prea „orgolioși” Când atacă pe cei buni! Lumea-i plină azi de hoți Pedofili, spurcați, netoți, Violatori sadici bigoți Recidiviști și mafioți! Lumea e plină de crime, Teamă ai să ieși pe stradă Să nu cazi în ambuscadă De ești fără agerime! … Continuă lectura Jungla modernă →

  SONETUL MĂREȚIEI UNEI CLIPE Autor Mihai Merticaru    Cu tâmpla-nsorită vii înspre mine, Prin grădini celeste pline de-amintiri, Prin gânduri plutind pe valuri de iubiri, Să mă viscolești cu gesturi caline,   Din extaze, să-nfăptuiești noi zidiri Unui timp bolnav ce pare că vine. Cuvântul nerostit se soarbe în sine, Imagini astrale se-nchid în … Continuă lectura Sonetul maretiei unei clipe →

Deznodare Autor: Voica Rusu Prin brume reci din toamne-aşa târzii m-am scuturat de tot de vremea rea şi m-am ascuns să scriu cuvinte vii, cu dreptul de-a tăcea în cartea mea. Auzul îl ascut şi-ascult din vale, cum doinele din deal se prăvălesc printre copacii care stau în cale, şi răspândesc tot dorul pământesc. N-aş … Continuă lectura Deznodare →

CUM POȚI, SĂ NU IUBEȘTI FEMEIA ? Autor: Sandu Chiva Femeia e zeiță și sirenă, din mare provenită Alături te bărbatul iubit, se simte fericită, Ea poate fi o soră, fiică, mamă sau soție Să-mprăștie iubirea în lume, doar ea știe. Pare cioplită-n bronz, făcută de un faur Ea are-n al său piept, o inimă … Continuă lectura Cum poti, sa nu iubesti femeia ? →

Sclipind, la ultimul vagon Autor: Theia Presadă (Ratheida)   dacã Timpul n-ar sta cruce pleoapa nopții peste a mea spre galopul desfrunzirii aş pleca... aş pleca când toți visa-vor într-un somn demult profund jarul ce-i frige copita şi-ndoiala fumegând a'Lui meu cu coama surã nara prinsã-n dioptrii strivit de-un sãrut pe gurã şi sudalme sinilii... … Continuă lectura Sclipind, la ultimul vagon →

Umbre Autor: CONSTANȚA ABĂLAȘEI-DONOSĂ Voi culege fir de umbră când lumina se va pierde, Să-ți fac un amurg de salbă, cu dragostea ce se vede. Voi culege și trifoi, noaptea la lumina lunii, Să fim iarăși amundoi, pân-la răsăritul zilei. Dimineața să ne prindă, sub geana-i uimită Zilei să fim cronică, de soare citită!

D E S F R  Â U Autor: Carmena Baintan  V-aţi cosmetizat iubirea Să nu pară a desfrâu Şi în noaptea sufocată Cerul vostru-i plumburiu.   Suflete, bucăţi în şoapte Mai plutesc abandonate Ancestrala voastră oră Plânge întruna pe la spate.   Şi absurd pluteşte-n aer, Pasărea neagră a aminţii Dezvăţată de iubire Plânge-n ploile … Continuă lectura Desfrau →

Nimic nu a murit în mine Autor: CONSTANȚA ABĂLAȘEI-DONOSĂ Nimic nu a murit în mine, deși n-am vrut să știi, N-am fost la prima întâlnire, să nu-mi mai scrii! Iubirea-ți este totdeauna greu de înțeles, Ca marea albastră cu amurgul dureros Unde malul se tot pierde prin valul spumos. Nimic nu a murit în mine, … Continuă lectura Nimic nu a murit în mine →

Atâția ochi Autor: Andrada Ilie Atâția ochi și nu găsesc în ei Ce am găsit numai într-o pereche Ce parcă purtau aură de zei, Dintr-o legendă a Olimpului veche. Atâția ochi și toți atât de goi Nici unul nu are acea strălucire, În care ne oglindeam iubite noi Plutind pe aripi de fericire. Atâția ochi … Continuă lectura Atâția ochi →

Dedicată…  ♡ Autor: Theia Presadă (Ratheida) Grafica in carbune: Theia Presadă   Cu vreo zece ani în urmã şi mai-nainte veacuri trei noi n-am ştiut ce-i aia turmã... ,,Miha' ca sã ne fim, mai vrei?" Sã îl citãm pe Geo Bogza şi astfel când îl pomenim cu o Solemnã Puritate, sã lãcrimãm şi sã rostim: ,,Venim … Continuă lectura Dedicată… →

  Î N  S P A T E L E  U M B R E I  T A L E Autor: Carmena Baintan    Plimbându-mă-n cerul tău de stele Te-am aşteptat în colţul cu lumină Amurgul fremăta acolo prin perdele Dar mâna ta-mi era acum străină.   Sărută lacrima din colţul tău de viaţă Pe … Continuă lectura In spatele umbrei tale →

Astăzi caut fericirea Autor: Teodora Dumitru Astăzi caut fericirea fiindcă vreau să-i mulțumesc Pentru clipele frumoase de care îmi amintesc! Dar se pare, stă ascunsă printre mugurii de flori Mă tot chinui s-o gasesc încă din ai zilei zori! Chiar de astăzi viața tristă nu mă lasă să zâmbesc, Eu o caut printre muguri fiindcă … Continuă lectura Astăzi caut fericirea →

La drum de seară Autor: Daniel Visan Dimitriu De-ar fi să-mi ghiceşti în cafea şi tot despre mine să ştii, aş vrea ca în braţe să-mi fii, atunci când, ce simt, vei afla.   O damă de roşu, de vezi, nu poate fi alta: eşti tu şi-n jur, dac-apare sau nu, vreo literă, poţi să … Continuă lectura La drum de seară →

Tăcere din nou Autor: Elena Tudosa   E dimineață iubite afară plouă mărunt, Tăcerea infernală ce bântuie al meu gând, Stă alături de mine și mă învelește, Cu tristețea ce de o vreme mă însoțește. Din nou o noapte albă de insomnie, În sufletul meu cu dor greu îmbălsămat, În odaia noastră mare atât de … Continuă lectura Tăcere din nou →

Privesc în splendoarea nopții Autor:Calancea Eugenia Privesc cerul și e liniște-n amurg, Iar soarele se vede-n oglinda unei ape, M-apropii de lac cât mai aproape, Ș-ascult în tăcere izvoarele cum curg. Privesc splendoarea, dar soarele a adormit, Apoi ascult păsări cu simfonii ambientale, Ce vin din cele patru puncte cardinale, Iar eu înregistrez și ţi … Continuă lectura Privesc în splendoarea nopții →

Doi ochi căprui Autor: Voica Rusu  Şopteşte valul că pornesc ninsori şi dragostea din suflet mi-o opreşte; din depărtări, purtate sus pe nori, vin clipele şi gheaţa-n stropi răneşte. În taină am plecat pe-o frunză ieri, la ceasu-n care şi secundele se pierd în paşi de aşteptări bat adieri de nicăieri, întoarse din dezmierd. Amurgul … Continuă lectura Doi ochi caprui →

Liniște albă în val de vecie Autor: Daniel Visan Dimitriu Tu, omule din Țara de Sus, ce faci cu toate amintirile pe care le-ai dus în golul de dincolo de pietrele căzute din munte atunci când își scutura pletele cărunte, iar vântul vuia de parcă ar fi vrut să spună ceva și nu putea din … Continuă lectura Liniște albă în val de vecie →

SONETUL SMERENIEI Autor Mihai Merticaru   Optzeci de ierni, Doamne, mi-ai pus în spate, Picioarele-mi parcă-s pietre de moară, Nimic nu mai e ca odinioară, Ochiul stâng continuu se zbate,   Livada se face altă Sahară, Desaga mea e plină de păcate, Drumurile toate îmi sunt barate, Răsare amurg de cicoare-amară.   Zidește-n mine inimă … Continuă lectura Sonetul smereniei →

C E R Ş E T O R  D E  I U B I R E Autor: Carmena Baintan    De-ar fi să plec sub albele hotare Să-mi aminteşti de cântecul din crâng De-ar fi să iau un strop din viaţa asta În geantă aş pune inima s-o plâng.   Cât de iubit mi-am răstignit … Continuă lectura Cersetor de iubire →

  Vreau dragoste și armonie să strâng Autor: Eugenia Calancea Anii trec greu după o despărțire Și toate îți vin în minte ca o amintire, Ai vrea din nou să fii cu mine-n zbor Că nu se știe când am să mor. Tu ești acum în viața mea, Dar simt că bate mai greu inima, … Continuă lectura Vreau dragoste și armonie să strâng →

Prima căutare Autor: Daniel Visan Dimitriu Pe un țărm, departe, dincolo de zori, La hotarul dintre zei și muritori, Dintr-un snop de raze ce zburdau pe mare, S-a desprins o formă cum pe lume-arare.   Vălul ce-o-nveșmântă pare-un ultim val Care își serbează clipa de final Pe nisipul umed, într-o amăgire Care îi ascunde ultima … Continuă lectura Prima căutare →

SONETUL UNUI DECOR FANTEZIST Autor Mihai Merticaru   Rațiunea planetei e-n eclipsă, Pământul a ajuns o bombă cu ceas , Doar dinamite, lasă-n urmă-i Midas, De catastrofe, nu mai ducem lipsă. Puține veșnicii au mai rămas, Vorbirea-i degenerată-n elipsă, Va veni curând și-o apocalipsă, Veacul și timpul se zbat în impas.   Înotăm într-un ocean … Continuă lectura Sonetul unui decor fantezist →

BUCHETE DE IUBIRE Autor: Aurelia Oancă Din primăveri am adunat Buchete de iubire, Cu ploi de mai le-am parfumat Și stropi de fericire. Din raze aurii am pus Comori sub geana lungă, Ce-alungă norii spre apus Cu aripa prelungă. În inimă am pus fiori Ce tremură în noapte, Am tras zăvorul plin de flori Și … Continuă lectura Buchete de iubire →

Doar tu mi-ai rămas...   Autor: Violeta Bobocea    Doar tu mi-ai rămas în suflet și-n gând, Pe urmele tale aș vrea să ajung, Te uiți după mine și vrei să-mi vorbești, Dar tu, nicicând nu mă dezamăgești.   Ești lângă mine mereu ca un scut, Aș vrea să te simt și să te ascult, … Continuă lectura Doar tu mi-ai rămas… →

Samadhi Autor:Corina Junghiatu Nu vreau supremație, glorie și recompensă! Nu sunt o verigă din panorama răsturnată a lumii! Nu sunt convingeri și prejudecăți inoculate! Nu sunt îngropată în umbre din universuri concentrice de cunoaștere a Nimicului! Nu sunt credințele altora! Nu sunt o virgulă din roiul destinului colectiv! Sunt un punct exilat într-un cerc care … Continuă lectura Samadhi →

Sunt Autor: Voica Rusu Sunt, se aude când întreb: Tu, Doamne, eşti cu mine când mi-e greu? văd toată pacea-n ochii Lui, şi-înjgheb o rugăciune la icoana din altarul meu. Aici e şi portretul tău demult înconjurat de sfinţi cu loc în rai; în noapte, pare-mi-se te ascult cum cânţi în cor cu ei şi … Continuă lectura Sunt →

Cine,De Ce,Unde și Cum Autor: Lacrimioara Iva  Cine-i zugrăvește domnișorului melc,  a sa  mignonă căsuță? Cine i-a pus pistrui pe aripi domnișoarei mămăruță? De ce nisipul se scurge printre degete cu mare iuțeală? De ce de  la noi din  podrum,nu se vede aureola boreală? Unde se duc zilele mele,ale domnișoarei pisică sau ale domnișorului cuc? … Continuă lectura Cine,De Ce,Unde și Cum →

Gândul pierdut Autor: Daniel Visan Dimitriu Sunt gândul ce vine spre tine când dormi, pe urma luminii ascunsă în noapte, din vastul neant, pe-armăsarii informi ce-aleargă, bezmetic, pe calea de lapte.   M-atrage puternic seninul ce-l ai, șuvița ce-atârnă și vorba ta dulce pe buzele roșii, lumina ce-o dai când stelele-jad se ascund, să se … Continuă lectura Gândul pierdut →

SE NAȘTE O LUME Autor: Aurelia Oancă Se zbuciumă tâmpla sub gândul amar, Tristețea se-ascunde în lacrimi, Se naște o lume ce n-are hotar Și-n suflete toarnă reci patimi. Curg râuri de ură pe-ntregul pământ, Hienele stau iar la pândă, În temnița bolii și fără cuvânt Stau oameni cu firea lor blândă. Din tainele nopții … Continuă lectura Se naste o lume →

Vise spulberate, Autor: Elena Tudosa Poate din vise să trăiești este frumos, Însă în zori ele dispar, apoi e dureros, Iar ca să speri în vise, e numai gust amar, Și fericirea vieții o cauți în zadar. Vroiam să fărui vise îns-un destin cumplit, Când nici nu mă gândeam, crunt din plin m-a lovit, Și … Continuă lectura Vise spulberate, →

Se întoarce totul... Autor:Calancea Eugenia Știu, am poluat cu toții pământul, iar acum el ne intoarce favoarea, tușim, avem febră, suntem bolnavi, avem probleme de respirație, dar trebuie să luptăm cu virușii, să întindem mâna celor suferinzi, celor care au fugit spre țărmurile noastre, pentru a scăpa de acest război. Simțim transpirația sărată, uscată de … Continuă lectura Se întoarce totul… →

Sunt copacul Autor: Violeta Bobocea    Sunt copacul din  sufletul tău ce-ți caută privirea în fiecare dimineață: se-nclină cu blândețe în fața boltită de neliniști, îți ascultă blândele doruri în fiecare ceas, în fiecare scâncet de copil inocent; port în mine doruri și regrete, port florile speranței la rever, pe umeri duc povara neputinței de … Continuă lectura Sunt copacul →

Repere Autor: Daniel Visan Dimitriu Înșir niște pași în pustiu și merg spre nimic. N-am o țintă. Reperele, de când mă știu, se schimbă și-ncearcă să mintă.   De urc, mă îndreaptă în jos, apoi îmi arată un munte abrupt, c-un decor păcătos, și nori care vin să mă-nfrunte.   Mă chinui, mă cațăr cât … Continuă lectura Repere →

Alegoria fericirii Fericire, un privilegiu mistic, recompensă primită de la Univers atunci când suntem recunoscători Absolutului pentru propria viața, fără constrângeri, fără conflicte, fără temeri, încredințați în pacea propriului vis pus în slujba unui scop măreț. Fericire, flux intens izvorât din fântâna inimii, zvâcnire de răgaz în crusta sufletului care stimulează și rodește. Fericire, revelație … Continuă lectura Alegoria fericirii →

Femeia aceasta sunt eu Autor: Elena Tudosa Sunt doar un suflet destrămat ,o inimă pustie, Dintr-un trup obosit ,frământat de gânduri, Licăr stins dintr-o privire blândă, castanie, Ce-și îneacă tristețea scriind-o în rânduri, Sunt o mână de om deseori obosită, Inimă dezamăgită, frînta în două bucăți, Port sentința destinului ce mi-a fost hărăzită, Chinul sorții … Continuă lectura Femeia aceasta sunt eu →