Rugaciune

pexels-photo-248800

Autor:  Alex Andru 

 
Când noaptea îmi cade cu stele pe tâmplele albe
Spre cer rugǎcine la tine Doamne mai sper.
Iertare nu am .Am greşit si greşesc,
Păcătos port crucea destinului meu omenesc.
 
Nici ce sânt, mai putin ce am fost
Cuvintele mele nu mai au nici un rost.
Vina desfrânatelor plǎceri omeneşti
Tu mi-o iartǎ .Şi tu poţi  să greşeşti.
 
Şi din tot ce încǎ mai sânt
Credinţǎ spre tine prea Bunule Sfânt !
Ajutǎ-mi  suspinelor lacrimi pod sǎ-l  parcurg
Cu smerenia inocenţei iezilor sacrificaţi în  amurg.
 
Vino, Doame, sânt mielul tǎu blând,
Am  greşit, mai greşesc …
Dǎ-mi biruinţă să-nving demonicul gând –
Si mie redă-mă, Doamne, mie pământesc… 

Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

Un gând despre „Rugaciune

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.