Autor: Alex Andru
Nu-i nicăieri în lume mai mângâios cuvânt decâtul, Dor
El nu se-aude orișiunde, și nu se știe pe de rost
E doar acolo unde, pământul, poartă casei sfânt pridvor
Și iarba te primește, curat, cum tu născut ai fost,
Iar sufletul tău știe, simte, aici singurul său loc,
Pe unde ape spală aur, truditelor zile nevoi
Și sânt păduri, ce holde străjuiesc până în vară, când se coc,
Păsări măiastre și carpatinii cerbi, turme de oi,
De unde Primăvara, din fluiere, ciobanilor, cu doinele le cântă
Numai acolo e cuvântul nepereche, Dor
Când pribegind străinelor meleaguri a ta menire sfântă,
Ferită lumii inima-ti, tresaltă și vie, e poartă a sublimului fior
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 