Dor

poporul-roman

 

Autor: Alex Andru

 

Nu-i nicăieri în lume mai mângâios cuvânt decâtul, Dor

El nu se-aude orișiunde, și nu se știe pe de rost

E doar acolo unde, pământul,  poartă casei sfânt pridvor

Și iarba te  primește, curat, cum tu născut ai fost,

Iar sufletul tău știe, simte, aici singurul său loc,

Pe unde ape spală aur, truditelor zile nevoi

Și sânt păduri, ce holde străjuiesc până în vară, când se coc,

Păsări măiastre și carpatinii cerbi, turme de oi,

De unde Primăvara, din fluiere, ciobanilor, cu doinele le cântă

Numai acolo e cuvântul nepereche, Dor

Când  pribegind străinelor meleaguri a ta menire  sfântă,

Ferită lumii inima-ti, tresaltă și vie, e poartă a sublimului fior

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.