Suflet de catel 

 

     

Autor: Mihaela CD

 

Un catelus  pufos si cret plangea , c-avea  o urechiusa ciunga

In   urma  unui  accident  cumplit  ,acum una  era mai  lunga

Si  suferea  sarmanul  catelus , ca nu era precum ai sai amici

Ei cu  raceala  il  tineau  deoparte, de  parc-ar fi fost  un  arici

 

Nu-i  vina  lui ca l-au slutit si  de-i catel un suflet are fiecare

Si de-i urat dragul de el ,nu i-a murit spiritul jucaus ce-l are

Tot  suparat  statea-ntr-un  colt, nu  se juca,  el doar privea

Era tacut  si trist  mereu ,ca nu putea in  jocul  lor participa

 

Pe maidan  copiii  erau  rai  si-si  bateau joc , radeau  de el

Si  il  loveau  si-l ponegreau  si  era tare necajit bietul catel

Dar intr-o zi minune mare,i-a dat o imbratisare un baietel

Acesta era orb  dar avea suflet mare si nu-i pasa de-i uratel

 

Si  tristul  catelus, pe  loc  s-a-mprietenit , era atat de fericit

Pentru  vecie  acestia  au  devenit   prieteni  de  nedespartit

Se-ntelegeau  atat de bine, se jucau, necontenit  se veseleau

Ca doi  frati  parca erau, ziua  toata  impreuna -si  petreceau.

 

De acelasi autor: 

Enigma  lui  Mos Craciun

O mititica buburuza

Pisicuta doctorita