Autor: Mihaela CD
Un catelus pufos si cret plangea , c-avea o urechiusa ciunga
In urma unui accident cumplit ,acum una era mai lunga
Si suferea sarmanul catelus , ca nu era precum ai sai amici
Ei cu raceala il tineau deoparte, de parc-ar fi fost un arici
Nu-i vina lui ca l-au slutit si de-i catel un suflet are fiecare
Si de-i urat dragul de el ,nu i-a murit spiritul jucaus ce-l are
Tot suparat statea-ntr-un colt, nu se juca, el doar privea
Era tacut si trist mereu ,ca nu putea in jocul lor participa
Pe maidan copiii erau rai si-si bateau joc , radeau de el
Si il loveau si-l ponegreau si era tare necajit bietul catel
Dar intr-o zi minune mare,i-a dat o imbratisare un baietel
Acesta era orb dar avea suflet mare si nu-i pasa de-i uratel
Si tristul catelus, pe loc s-a-mprietenit , era atat de fericit
Pentru vecie acestia au devenit prieteni de nedespartit
Se-ntelegeau atat de bine, se jucau, necontenit se veseleau
Ca doi frati parca erau, ziua toata impreuna -si petreceau.
De acelasi autor:
Mai presus de aspectul fizic există ceva mult mai puternic și mai nobil SUFLETUL care face marea diferență !!! Bravooo versuri minunate !!!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Multumesc frumos , ma bucur mult ca iti place!!!
ApreciazăApreciază