Autor: Maria Nedelcu
Azi,din nou mă rog la tine,doamne,iar te-am supărat?
De ce oare nu am pace,sufletu-mi iar mi-e bolnav…?
Doamne,nu îți cer prea multe,gândurilor mele mute…
Dă-le o creangă să atârne,dorurile să-mi aline,
Și-o speranță,că mi- e bine.
Mi-ai pus lacăte pe frunte,și-o durere grea în piept.
Și de atâta ploaie-n suflet,ochii-mi plâng,
Inima-mi geme,lacrimile mă înec.
Prinde-mi aripi de iubire,ca să pot zbura pe munți,
Să ascund a mea durere,intr-un cuib micuț de cuci.
Peste umerii bătuți,de ale vieții grele valuri
Cu tristeți și suferinți,astăzi doamne vreau să uit.
Și mă lăsa pe o frunză,roua ochilor să-mi plâng,
Iar pe cerul plin de stele,pune-mi lacăte pe vis.
Nu-mi lua tot ce-am iubit,dă-mi o rază cu-imprumut,
Dă-mi un strop micuț pe frunte,din miraculosul mir,
Toarnă-mi roua florilor,peste sufletu-mi rănit…
Ia-mi durerea,dă-mi speranta,tot ce-i rău eu să înving.
Ia-mi din ochi,lacrima rece,dă-mi iubirea ce-am pierdut,
Leagă-mi inima cu funii,de aceea ce-am iubit.
Azi,cu mintea printre stele,eu colind neâncetat
Chiar de sunt o pământeană,tot pe lună astăzi zac.
Pentru o dragoste haină,eu în taină am suspinat ,
Și mi-am interzis în viață,ce-am iubit,ce mi-a fost drag.
Azi,când iarna vieții a sosit alene-n prag ,
Viata mea,de a ta să leg,să-împărțim al vieții dar.
Cum împarte noaptea norii,cu planete,stele mii
Chiar si soarele cu luna se întâlnesc,în infinit.
Eu,să te găsesc as vrea,pamânteanul meu iubit
Tu,luceafar de iubire,călătorul rătăcit.
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 