Prima zapada si soarele

24796559_869657543199577_2029863231614437104_n (1)

Autor : Aurelia Oancă

Soarele când s-a trezit, 
Peste ochi își pune-o rază,
Albul strălucea spuzit, 
Îl orbește ! El oftează.

Unde-i toamna mea frumoasă ?
Ce-ați făcut cu-a ei culori ?
Iarna îl pofti la masă
De fulgi albi și reci fiori.

Am să-mi pun vreo trei cojoace
Apoi vin la masa ta !
Cu copiii să se joace
Nu putea, ci doar ofta.

Când văzu copiii-n gloată
Cum pe sănii vin țipând, 
Soarele albi pe dată
Și își spuse dârdâind :

Ăștia sunt copii ce-n vară
Se scăldau și alergau ?
Da, răspunse Iarna iară,
Vezi ? De frig habar nu au !

Atunci soarele cuprinse
Cu-a lui raze tot ce-i viu
Și căldură le trimise
Chiar de-i iarnă, nu-i pustiu !

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.