Autor: Aurelia Oancă
Nu colinda hotare nevăzute
Revino în povestea ta terestră
Și lasă sub copite răni căzute,
Zdrobite sub povara grea, ecvestră.
Durerile crescute în neștire
În sufletul bolnav și ostenit,
Din strălucire să le torci tu fire,
Ce vor lega prezent de infinit.
La orizont apare o lumină,
Spre ea să mergi cu pasul apăsat,
Vei dobândi o viață mai senină
Și vei uita ce-n urmă ai lăsat!
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 