Timpul ne alearga

Autor:  Angela Adriana Marinescu

 

Timpul ne aleargă din urmă, mereu

Si zilele trec, una câte una.

Acum privesc soarele pe cer, ca un zeu,

Doar clipesc, și-apare, enigmatic, luna.

 

Timpul ne aleargă. Veșnic ne grăbim.

Trebuie să facem și una, și alta,

Trebuie să mergem, trebuie să venim…

Ni se-nvârte iute, nemiloasă, roata.

 

Timpul ne aleargă și trăim grăbit.

Facem doar ce trebuie, nu ce ne dorim.

Avem timp de ură, dar nu și de iubit

Si, clipă de clipă, câte-un pic, murim.

 

Timpul ne aleargă. Unde ne grăbim,

Din copilărie pân-la senectute?

Ne-am pierdut pe drum, abia ne vorbim.

Devenim, din oameni, doar ființe mute.

 

Timpul ne aleargă. Hai să-ncetinim

Goana după bani, după cariere.

Sufletul și trupul ni le obosim

Si scânteia vieții, încet-încet, piere.

 

Timpul ne aleargă? Nu! Noi alergăm!

Haideți să trăim iar, cu-adevărat!

Haideți să ne pese, să ne bucurăm

Si să ne vorbim din nou, ca altădat’

Să avem prieteni și să știm ce-i doare,

Să râdem, să plângem, să ne întâlnim

Nu doar când se naște sau atunci când moare

Cineva pe care zicem că-l iubim.

 

Timpul nu aleargă!  Doar noi, în galop,

Sărim peste „astăzi”, nu îl mai trăim,

Făr-a ști când viața ne va spune”STOP”!

Si-acel „mâine” dulce  spre care tânjim

Nu mai vine. Gata! Cartea s-a sfârșit !

Astăzi se întoarce cea din urmă filă

Si privim în urmă….Oare am trăit?

Si nouă, de noi, ni se face milă….