Poveste : Miracolul

shutterstock_113779963-e1543911774325

Poveste pentru copii : Miracolul 

Autor: Aurelia Oancă.

Într-un oraș mare cu multe case frumoase și cu blocuri înalte până la nori, locuiau foarte mulți copii. Mai buni, mai răi, albi, negrii, asiatici, toți aveau loc în acel oraș. Unii erau bogați, alții săraci, iar alții erau copiii nimănui. Nu aveau casă, nu aveau părinți, nu aveau haine și nici ce mânca.

Un astfel de copil era și Marius. Era frumușel, dar așa murdar cum era, parcă nici nu se mai vedea acest lucru. Toți îl izgoneau și nu îl iubea nimeni. Bietul copil, nu avea pe nimeni. El nu era rău ca și ceilalți copii ai străzii, de aceea nu era iubit nici măcar de ei. Îl băteau și-l izgoneau de lângă foc sau îi luau mâncarea atunci când primea ceva de la cineva.

Trist, Marius s-a ascuns într-un colț întunecat, unde nu-l putea vedea nimeni. Îi era frig și foame și se gândea la copilașii care locuiau în casele cu geamuri luminate. Orașul era împodobit cu mii de beculețe, cu brăduți de Crăciun și cu tot felul de ornamente colorate. Bietul copil, neavând nimic din ce aveau copiii din casele cu geamuri luminate, stătea și se gândea: acum va veni Moș Crăciun cu daruri pentru ei. Ce mult mi-aș dori și eu o casă, cu un pătuț, cu o masă plină cu mâncare și cu o sobă caldă unde să-mi încălzesc mâinile înghețate de gerul de afară. A închis ochii și o lacrimă grea și fierbinte a căzut pe zăpada albă.

Moș Crăciun, care avea vești despre toți copiii, s-a întristat foarte tare când îngerașul i-a povestit despre Marius și dorința lui. I-a chemat la el pe toți elfii și spiridușii, le-a spus să construiască o căsuță cu tot ce trebuie în ea. Apoi să pună o punguță magică peste ea, să o transforme într-o căsuță mică de tot, care să încapă într-o cutie pentru jucării. O puse moșul în cutie, apoi în sacul mare și când a pornit la drum, i-a spus renului său, Rudolf, să fie atent la drum și când îl va vedea pe Marius, să coboare lângă el.

Renul Rudolf era un ren năzdrăvan care înțelegea limbajul oamenilor, de aceea îl putea asculta pe Moș Crăciun, dar putea să-i conducă și pe ceilalți reni. Nasul lui năzdrăvan a început să pâlpâie când l-a văzut pe Marius, așa că a început să coboare lin cu sania moșului. Moș Crăciun a coborât din sanie, a luat darul lui Marius și l-a pus lângă el. Apoi s-a urcat în sanie și când s-a înălțat aproape de lună, a întins bagheta magică și darul lui Marius s-a înălțat, s-a lățit, s-a făcut mare de tot. Zgomotul, trosniturile și fâșâiala l-au trezit pe bietul copil din somn. S-a frecat la ochi nevenindu-i să credă ce vedea. A vrut să plece, gândindu-se că nici acolo nu mai are loc, dar în acel moment auzi o voce și întoarse capul:

-Este casa ta, Marius. Vino înăuntru!

-Cine îmi vorbește? Întrebă el.

-Îngerașul tău păzitor.

-Dar eu nu am îngeraș.

-Ba da, ai! Fiecare copil are!

Atunci Marius întră în căsuță. Ochișorii îi erau plini de lacrimi. Își șterse lacrimile cu mâneca paltonașului rupt și murdar. Apoi se apropie de masă și văzu mai multe farfurii pline cu bunătăți: mâncare, prăjituri, fructe, bomboane, etc. Într-un colț, un brăduț mic, împodobit iar lângă el un pătuc frumos și foarte curat. Pe celălalt perete un dulap plin cu tot felul de haine. Întinse mâna să ia o căciulă, dar o trase repede îndărăt.

-Cum să pun eu mâna mea, așa de murdară pe căciulița asta frumoasă, își spuse în gând.

Întoarse capul tris, dar în acel moment văzu o ușă întredeschisă lângă dulap. O dădu la o parte și văzu o văniță mică, o chiuvetă și tot ce mai trebuie într-o baie. Bucuros, se dezbrăcă și se urcă repede în vană ca să facă o băiță bună. Nu se mai spălase de multă vreme. După ce ieși din apă s-a uitat în oglindă dar s-a retras speriat.

-Cine o fi băiatul din oglindă?

-Tu ești, îi răspunse îngerașul!

-Dar eu nu sunt atât de frumos!

-Ești, cum să nu fii. Acum ești curat de aceea ești altfel.

Marius se îndreptă spre dulap, se îmbrăcă frumos, apoi se așeză la masă și începu să mănânce din bunătățile aflate acolo. Sătul fiind, se îndreptă spre pat, puse capul pe perna albă și moale și adormi pe loc. Îngerașul ieși, închizând ușa după el și plecă sus la Moș Crăciun.

-S-a bucurat? Întrebă Moșul.

-Foarte mult, îi răspunse îngerașul, dar mie mi s-a părut foarte speriat.

-După atâta frig îndurat, cum ai fi vrut să fie!?

-Ai dreptate, Moșule, dar acum este fericit și doarme liniștit la căldurică.

-Mă bucur, zise Moșul. De acum nu va mai tremura prin toate colțurile întunecate și mizerabile.

Mulțumit, Moș Crăciun pocni din biciul său fermecat și plecă spre alți copii.

hqdefault

 

Poveste publicată în volumul „POVEȘTI DE IARNĂ”

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.