Autor: Maria Nedelcu 

E timpul când colinda dulce își cântă lerul 
Cum ciocârlia înspre cer și-înaltă trilul său…
Doar pentru mine cerul astazi și-închide poarta,
Mantia norilor mi-ascunde astăzi dorul greu.

E seara sfântă de colinde,dar ce durere-n suflet,
La tine la fereastra,colindul am venit să-ți cânt. 
Colinda strămoșească,la fel ca lacrima,azi curge,
Căci astă seară plâng,amar îmi este sufletul…

Azi bucuria mi-e departe,tristetea-n inimă apasă,
Tot mai amar și mai sărac,Crăciunul este fară tine.
Primeste-mă în casa sufletului tău,mi-e frig iubire,
Cu caldul brațelor,cuprinde-mă,că-mi este dor…

Nu vreau să plâng în astă seară,e seara lui Isus
Dar cum să fac?Tu ești departe,doar gândurile,nu ajung.
Doar amintirile-s la tine,alintă-le cu glasu-ți lin;
Tristețea să-mi alungi,la piept să mă cuprinzi.

Deschide-mi ușa,să te colind în astă seară am venit,
Lumina sfântă de Crăciun,îmi poartă dorul ce mă arde.
Că nu mai știu demult,ce este aceea sărbătoare…
Nu știu nimic fără de tine,cât imi doresc a fericirii cale.

Fii tu steluța mea albastră,pe cerul nopții mele triste;
Lumina în inima tu să-mi aprinzi,să știu că nu visez.
Când magii vor porni,cu daruri,în drum spre Betleem,
Și-or ninge fulgii reci pe suflet,spre cer o să privesc.

Tu știi cât îmi doresc să fiu acasă,de ani de zile nu ajung,
Și sărbătorile-s amare,departe de tot ce nu-i român.
Te-aștept in visul meu de noapte,de mine tu să-ți amintești 
Și poate te transformi în moșul,ce poartă daruri azi la toți.

Dar mie daruri nu-mi aduce,fii darul meu,de poți 
Tu inima să-mi porți iubire,să am pe lume azi un rost.
Când îngeri cânta-n ceruri fericirea,că s-a născut Hristos,
Eu plâng…și cânt colinda tristă,căci știu că mă aștepți.