Din perla, stea

DIN PERLĂ, STEA

Autor: Aurelia Oancă

Când soarele aprinde cerul, 
Cu șoapte dulci din univers, 
Pe malul mării văd misterul
Apoi îl cuibăresc în vers.

O scoică tristă, părăsită,
Îmi amintește de o zi, 
Când mă credeam și eu iubită
Și când un nor mă auzi,

Spunându-mi mie să țin minte
Că dragostea nu-i pentru mine, 
Să nu mai cred în dulci cuvinte, 
Să fug departe de suspine.

Din cerul roșu să iau focul
Să-mi ard cu el dureri și dor, 
Apoi cu scoica ce-i ghiocul,
Să fac o vrajă în amor.

O perlă să devin pe dată,
În ea să pun veșmânt de stea, 
Ce poate va ieși vreodată
Pe bolta nopții-n catifea.

Prin pâlpâiri să spună lumii
Că te-am iubit cum nu se poate, 
Apoi să-i dăruiască humii
Iubiri ce dor, apoi mor toate !