
Autor: Aurelia Oancă
Luceafărul de seară
Deschide ochiul sacru
Și lacrimi pentru țară
Varsă, nu-i simulacru.
De ce-i spurcați un nume ?
De ce-i mânjiți azi chipul ?
Ați colindat prin lume
Și-ați învățat tertipul,
De a distruge totul,
De a-i zdrobi ființa,
De a aprinde focul
Mărind necuviința !
Unde e zestrea voastră
Lăsată de străbuni?
Unde e casa noastră?
Ați ars-o în tăciuni !
Sunteți copiii țării
Și-ar trebui să fiți,
Voi scutul apărării
Și toți să fiți uniți !
Dar aruncați cu pietre
În cei ce vă păzesc
Și faceți foc în vetre
La cei ce vă plătesc.
Îi ajutați să-ngroape
Un neam de dac apus,
Apoi să se îndoape
Cu ce avem ascuns,
În glia ţării noastre,
Pe munții cei măreți,
În râurile-albastre.
Țărână, voi ne vreți !
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

Versuri ce reflectā realitatea actualā !! Sā luām doar în seamā vorba care zice “Boalā lungā moarte sigurā “ Felicitāri versuri cu rezonanta !!
ApreciazăApreciat de 2 persoane