Doresc

Autor: Ştefan Doroftei Doimăneanu

Am rupt petale reci din zâmbetu-mi de gheaţă
Le-am aşezat la piept încet să se topească,
Cu dragoste le-am pus pe zori de dimineaţă
Ţi le trimit urgent de doruri să-ţi vorbească.

Doresc ca edenul să-mi sprijine demersul
Şi să-mi trimită îngeri cu aripi purpurii 
Purtând iubirea mea, şi florile şi versul,
La tine să ajungă ca dar cu mărturii.

Doresc ca primăvara să te adune-n muguri
Să te desfaci în roze, să-ntinereşti mereu,
Privirea să-mi respiri când lacomă de-amurguri
Tu înfloreşti pe zare în arc de curcubeu.

Doresc să disipăm petale de tristeţe
În vântul disperat, mai tot mereu pe fugă,
Să ne-adunăm din nou pe zori de tinereţe
Ca nopţile de foc în noi să ni se scurgă.