Poezie in albastru

POEZIE ÎN ALBASTRU

Autor : Aurelia Oancă

O poezie în albastru
Și cu o rimă violet, 
Un bibelou de alabastru
Va fi și rima de poet.

Pe mal de ape las agale
Să-și plimbe pașii dorul meu, 
Să verse-o lacrimă de jale
Ce-ascunde-n ea tot ce știu eu.

Prin frunze vântul îmi șoptește
Un cânt de dragoste uitat,
Dar care-n ramuri poposește
Și-n stropi de ploaie e udat.

Din umbrele ce se apleacă
În apa lină tremurând, 
O-nfățișare se îmbracă
Și îmi pătrunde lin în gând.

Sărutul tău îl simt pe buze
Flămânde de atâta dor, 
Apoi cu șoaptele din frunze
Se stinge-n noaptea grea, ușor.

Iar raza lunii îmi mângâie
Povestea spusă doar în gând, 
Ce tot în gând vrea să rămâie
Cu taina ei încet plângând !