Sfarama dorul calator

SFĂRÂMĂ DORUL CĂLĂTOR

Autor: Aurelia Oancă

Ascultă inimă și taci, 
Nu plânge-n nopți cu lună, 
Durerea n-ai cum s-o împaci,
Ascultă, tu nebună!

Minciunile ce le-a rostit
Prefă-le în tăciune
Ce arde-n focul lui mocnit,
Ca sfânta rugăciune.

Alungă-ți gândul efemer, 
Să-l prinzi în colț de stele, 
În zori să piară un mister
Descoperit în ele.

Nici lacrimi să nu verși șuvoi
Peste obrazul care,
Se-aprinde ca un nor de foi
Unde iubirea moare.

Sfărâmă dorul călător
Ce poate zări străbate
Și peste rănile ce dor
Să pui eternitate!