Coboara teama pe munte

COBOARĂ TEAMA PE MUNTE

Autor: Mircea Trifu

Strânge-mă lipit de mine cu-un izvor abia născut
Dintr-un fluier lung de stuf ce de-o viață îl ascult,
Dar mai vin-odată-n zi să-mi ai grijă de mioare
Și să pui un gând pe mine, că îngheț de-atâta soare.

Lasă noaptea lângă mine să o s-o țin în vis de vorbă
Și să îi recit un dor, poate-mi dă un blid de ciorbă
Într-o o pânză de păianjen, stând la masa de mătase
Ascultând mintea lihnită de pe albul preș de oase.

Taie-mi aripile mele când mă culc și -apoi mă lasă
Să visez ca un buchet strâns pe-un braț de florăreasă,
Ea ține-un bordel de stele ce-și dau crucea de pomană
Și să nu ajung pe-acolo, mi-ai legat în spate-o rană.

Dimineața să mă uiți, de mă-mbrac că toți ciobanii
Și cobor cântând pe munte fără să îmi număr anii,
Să-ntalnesc o altă viață, să-i beau calea dintr-o cupă
Și să-o urlu ca toții lupii, că mi-e dragostea o Lupă.

Și cu versul strâns în haită, o să îmi continui zborul
Cum eram pe vechea coală, dacă mă cuprinde dorul
Și-am să scriu pân-am să crăp de iubire și de mamă
Pe alt Munte de Baladă c-altfel nu mai scap de teamă.