Autor: Aurelia Oancă
Am visat ochii tăi,
Am iubit glasul tău,
Iar acum moare totul ca frunza,
Risipită pe-alei,
Sub răsufletul greu
Ce-ți ascunde iubirea și muza.
Din adâncuri de dor,
Din oceanele reci,
Iese valul cu spuma lui albă,
Ce se sparge ușor,
Peste malul ce-l treci
Când aduni gândul meu într-o salbă.
Depărtări ai chemat,
Depărtări ai lăsat
Să străbată iubirea din mine,
Stropi de rouă ai dat,
Stropi din visul curat
Le-ai cernut peste dorul din tine.
Ale lumii poteci
Sunt rebele când treci,
Peste urmele grele și triste,
Nu privi înapoi,
Nu mai suntem noi doi
Și nici lacrimi nu sunt în batiste!
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 