Luceafarului …

lui eminescu teodora dumitru

Luceafărului …

Autor: Teodora Dumitru

Azi de ziua TA ridic ochii către stele ,
Și te caut cu privirea , cât pot ,printre ele …
Dar perdeaua grea de nori a iernii geroase ,
Să te caut printre stele , nu vrea să mă lase …

Codrule ,codrutule ,te întreb pe tine ,
De badea Mihai al nostru ,dacă este bine ?
Dar urmele pe cărări îți sunt troienite ,
Și frumoasele cântări de iarnă ,gonite !

Dintre sute de catarge pierdute-n largul mării ,
Aștept unul să te-aducă din sânul depărtării,
Să te văd venind pe ape , ca lebăda sfioasă ,
Și să te cuprindă-n brate iubita frumoasă !

O, mamă dulce ,mamă, timidă, vin la tine ,
Cu flori de tei în mână, să-ntreb ,dacă e bine ,
Mihai al tău cel drag , poetul nepereche ,
Care, dintre galaxii ,țării-i stă de veghe,

E ,,Steaua” care a răsărit ,din dor și din iubire,
Dintr-un popor care-a trudit, sperând la fericire !
Este Luceafărul cel blând ,ce lunecă pe-o rază ,
În taina nopții, coborând , poporul să și-l vază !