Omul de Zăpadă
Autor: Teodora Dumitru
Pe o uliță de sat , văd prin amintiri trecute,
Un copil gros îmbrăcat, prin nămeți cum se ascunde,
Și adună-n pumni cât poate , ca să facă bulgari mari ,
Pentru omul de zăpadă , lângă alți copii școlari !
Este mare gălăgie, ulița cu ei răsună ,
De atâta veselie , și atâta voie bună !
Nu mai ninge , și e bine ,pe uliță se muncește ,
Din omătul adunat ,Omul de Zăpadă, crește …
Unul vine cu-o tigaie ,altul cu un morcov mare ,
Altul scoate niște nasturi de prin fund de buzunare ,
Alt copil în fugă vine ,cu o mătură de curte ,
Și din mâneca la haină scoate și un ardei iute….
Au muncit cu veselie în echipa lor de-o șchioapă,
Și acu-s tare fericiți , privind Omul de Zăpadă !
Mare , vesel ,fericit și zâmbind ,la ei privește ,
Dar și în sufletul meu simt cum bucuria crește !
Un tablou de neuitat , păstrat în suflet mereu ,
Ieri eram copil prin sat, și-acum, nins e părul meu ,
Nici nu știu cum s-au dus anii , dar sunt tare mulțumită ,
Că mi-a fost copilăria frumoasă și fericită !
Pun pe coala de hârtie , amintiri din viața mea ,
Vreau nepoții mei să știe , că am fost copil cândva ,
Într-un sat uitat de lume , ocrotit de Dumnezeu ,
Lângă oameni buni la suflet , am crescut mare și eu !
De acelasi autor:
