Sorcova de altădată…
Autor:Teodora Dumitru
Văd în gândurile mele,ce mă poartă în trecut ,
Un boboc micuț de viață ,cu-un cojoc până-n pământ!
Cu o sorcovă în mână, pe un drum albit de nea ,
Și ce greu înaintează ,el e mic trăistuța grea !
Că a colindat tot satul , pe la rude și străini ,
Și acum se duce agale pe la bunii lui vecini …
Satul mare ,lume multă, a cam obosit un pic ,
Și cojocul greu din spate ,mult prea mare , el prea mic !
A învățat să sorcovească de la buna lui bătrână ,
A tot repetat mereu, mai bine de-o săptămână…
Acum știe și e mândru ,așa ca el ,nimeni nu-i…
Bucuros colindă satul ,fericit în lumea lui…
În trăistuță lui frumoasă țesută cu îndemânare,
Ce de bunătăți a strâns și ce bucurie mare …!!!
Frățiorii lui mai mici ,abia îl așteaptă acasă ,
Să verse trăistuță plină , în odaia lor, pe masă !
Colăcei și nuci ,bomboane,mere dulci dar și gutui ,
Câte bunătăți mai are , să-mpartă cu frații lui !
Să se bucure -mpreună,de ce-a strâns la sorcovit ,
Că de-atâta colindat s-a intors cam istovit !
Tot gustând din toate cele ,se lasă seara pe sat ,
Soba de pământ e caldă , a uitat că a-înghețat ….
Lampa luminează-n cui ,lângă sfânta de icoană ,
Spune-o rugăciune mică, obosit , ar vrea să doarmă!
O noapte de iarnă, lină și curată ca-n poveste ,
Văd prin gândul amintirii și atât de dor îmi este ,
De icoana din perete și de soba de pământ,
De lumină lămpii ,mică ,și de mine colindând!!!
De acelasi autor:
