Am scris pe un petec de cer luminat , O poveste de dor de care n-am uitat ! Dar un nor răzleț ,cu stropii mari şi reci , A şters povestea mea , păstrată ani întregi !
Pe frunzele de toamnă am scris poveşti de dor , Dar s-au pierdut în veştedul decor …. S-au rătăcit prin pături reci de frunze, Pe unde vântul le-a ținut ascunse !
Pe florile de gheață pictate la fereşti , Am vrut să scriu romantice povesti … Dar în bătaia razelor de soare , Ele se topesc şi scrisul moare !
Atunci am așternut pe coli de scris , Povestea de iubire pierdută într-un vis …. Şi-a rămas, acolo, pe coală însemnat, Povestea începută cu… „A fost odat’,,…
Pe coala inimii am scris cuvântul ,,dor” Să- l țin ascuns de timpul trecător… Îl păstrez şi-acum, acolo,închis, În povestea care nu s-a scris !
Nu m-am gandit niciodata sa scriu poezii in mod expres . Candva in copilarie am indraznit sa scriu cateva versuri care au fost recompensate de profesoara mea de romana cu o nota de zece .Apoi dupa multi ani am scris o mica poezie despre mama in limba engleza pentru un concurs la o publicatie si mare mi-a fost mirarea cand am vazut ca mi-au publicat poezioara. Mi-au placut intotdeauna poeziile sa le recit sa le citesc sa le interpretez dar nu m-am gandit niciodata sa scriu cu adevarat poezii. Viata insa ne da lectii nestiute , ne surprinde si ne socheaza uneori. Inspiratia mea a venit fara sa vreau , asa dintr-o data , cand l-am pierdut pe tata si eram cu inima sfasiata . De fapt la mine versurile au venit singure... din durere si din iubire .... eu n-am facut nimic deosebit.... decat le-am scris
Vezi toate articolele lui Mihaela CD
