Autor: Teodora Dumitru
Albe-s colile de scris pe care aștern idei ,
Despre tot ce nu-mi dă pace , despre viață… anii mei !
Alb e gândul cel curat care zboară peste zări ,
Ca o pasăre măiastră ce se pierde-n depărtări !
Albe-s florile de gheață desenate la ferești ,
De-ale iernii, iscusite și curate, mâini regești !
Albă e mantaua iernii ce ne-mbracă-n puritate ,
Și mai curăță pământul de necazuri și păcate !
Alb e sufletul curat ce trăiește în credință ,
Înălțând doar fapte bune pentru a vieții biruință !
Albă e copilăria , fila vietii înmiresmată
Zbor de fluturi ,bucuria ce n-o poți uita vreodată !
Albă-i floarea tinereții,când iubirea e stăpână ,
Cea mai dragă floare a vieții care-am vrea un veac să țină !
Albe-s tâmplele cernite de-ai vieții ani trecători ,
Timpul trece, nu ne minte , ieri copii, azi …seniori !
Albe-s zorile și clare, lunecând din Paradis ,
Când o noua zi apare ,ușa vieții ne-a deschis !
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 