Batranete

Bătrânețe 
Autor: Ştefan Doroftei Doimăneanu

Pe poteca din suflet zboară frunze de-aramă
Rătăcind fără rost printre nori de tristețe,
Mici rafale de vânturi îmi ucid şi destramă
O frântură de vis ce-a-nceput să înghețe.

Furioasă și gravă noaptea prinde suplețe
Mă încarcă cu timpul amorțit în destin,
Îmi dă voie să urlu fără pic de finețe
În tăcerea din mine, în tăcerea din chin.

Bătrânețea-i durere iar durerea e viață
Încărcată cu noapte si fâșii de blestem,
Azi sunt nins cu fantome ce-mi aleargă pe față,
Sau se-ascund printre riduri, încrustate-n totem.

Scara gândului aprig zace frântă-n ruină
Nu mai sunt alte trepte ca să urc din infern,
Condamnat la mâhnire fur un strop de lumină
Și-mi aprind lumânarea și m-aștept în etern.