Autor: Teodora Dumitru
Pe aleea cu castanii tineri altădată,
Pe unde mi-am petrecut tinerețea ,toată ,
Anii mei cei mai frumoși …ca florile lor,
Astăzi am trecut să-i văd , fiindcă-mi era dor !
Și-am găsit castanii triști , fără de coroană,
Frunzele le-a risipit, nemiloasa toamnă …
Au îmbătrânit castanii , cu mine odată,
Timpul ăsta trecător, pe nimeni nu iartă .
Nu mă iartă nici pe mine , că, cine sunt eu ?
Un fir de nisip subțire ,trimis de Dumnezeu!
Tinerețea a a trecut , ca pasărea în zbor,
Pentru că în lumea asta , totu-i trecător !
Numai sufletul păstrează ,în adâncul lui,
Dor ,iubire și durere …nu spune nimănui !
Și castanii au uitat când treceam de mână,
Cu iubirea vieții mele ,pe sub clar de lună.
Floarea lor se scutura , curată peste noi ,
Erau tineri și castanii ,cum eram și noi !
Azi când am trecut să-i văd ,un pic am lăcrimat,
Pentru că mi-am amintit de anii de altadat’.
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 